Anul trecut, pe vremea asta, beam palincă cu prieteni dragi sufletului meu, într-o pensiune cu preţ de Hilton, din Moieciu de Sus. Era zăpadă, frumos, pun şi un filmuleţ din plimbarea mea cu sania trasă de cai.
Mi-a plăcut, dar cred că nu o să mai repet genul acesta de experienţă. Nu e ok să plăteşti ca la hotel de cinci stele dar să mănânci ca în tabăra de la Năvodari.
Mâncarea foarte bună, dar mă deranja că trebuia să-mi fie foame odată cu toată lumea. Adică masa se punea la o anumită oră, nici măcar bine stabilită dinainte. Înţeleg că bucătăria unei pensiuni nu poate funcţiona asemeni uneia dintr-un hotel cu 7 bucătari, dar în situaţia aceasta preţul ar trebui să rămână la nivel de pensiune.
Ca să nu mai vorbesc că atunci când am cerut factură, proprietarul a început cu texte d’alea că trebuia să-i fi spus dinainte, că nu era nici o problemă. Am făcut un schimb de emailuri, cu promisiunea că se va rezolva cu factura. Nu s-a mai rezolvat.
Ideea este că nu astfel de lucruri se reţin, chiar dacă le-am amintit aici, de dragul unei relatări obiective. Altfel, aş spune că a fost rai la Moeciul de Sus. Uitaţi-vă la poze şi o să-mi daţi dreptate!
După ce cu câteva zile înainte de Crăciun am făcut o incursiune până la Viena, ca să văd cum arată capitalele europene gătite de sărbătoare, am ales ca Revelionul de anul acesta să-l facă acasă. Acasă la alţi prieteni dragi sufletului meu…
2016 să fie bun cu noi!
Văd brăduții cu căluții 🙂
Posted by Marius Stroe on Wednesday, December 31, 2014
