Am zis de mai multă vreme că eu nu înțeleg tenisul. Nu pricep, de exemplu, cu tehnologia din ziua de azi, de ce nu pot fi puși niște senzori care să depisteze, fără dubii, dacă mingea a fost în teren sau afară.
Jucătorii de tenis mi se par ori cei mai ipocriți ori cei mai cu bun simț sportivi din lume. Rar să auzi vreo critică la adresa vreunui adversar. Toată lumea are numai cuvinte de laudă pentru toată lumea. Pe bune?!
Și acum, bomboana de pe colivă cireașa de pe tort. Tenisul este, în mod CLAR, sportul unde cel care obține mai puține puncte poate câștiga. Să vă demonstrez cu un exemplu clar. Să zicem că joacă două tenismene. Scorul este 6-0, 4-6, 4-6.
Analizăm rapid. Prima jucătoare a câștigat 14 game-uri, iar cea de a doua doar 12. Cine câștigă meciul? Jucătoarea a doua. Dar ea are doar 12 game-uri! Nu contează, ea a strâns două seturi, știut fiind faptul că te numești câștigător al setului dacă ai obținut cel puțin 6 game-uri, la o diferență de două game-uri față de competitor.
Ce vreau să zic? Că tenisul este un joc cu reguli croite aiurea. Reguli care permit celui care obține mai puține puncte să câștige partida. Nu e sportiv și nici corect să se întâmple așa ceva. Dar răspunsul va fi: „Așa e în tenis!”
