În sfânta zi de duminică cineva de la Guvern muncește. Și publică pe Facebook un comunicat de presă ca să înțeleagă poporul de ce trebuie să plătească taxe și impozite mai mari.
Uite d’aia (am rezumat eu ca să nu mai citiți voi comunicatul):
– Alinierea la standardele UE: Reforma este asumată prin PNRR pentru a crește veniturile din proprietate de la 0,55% din PIB spre media europeană de 1,85%.
– Echitate și actualizare: Taxele vor reflecta valoarea de piață a clădirilor și vor fi indexate cu inflația, eliminând discrepanțele dintre localități.
– Impact financiar: Se estimează o creștere a veniturilor cu 3,7 miliarde lei în 2026 (+30%), vizând clădirile, terenurile și autovehiculele.
– Autonomie locală: Sumele colectate rămân integral la bugetele locale, reducând dependența acestora de transferurile de la bugetul de stat.
Efectul Bolojan: Inflația e curvă
Dar nu despre asta voiam eu să scriu azi, în sfânta zi de duminică, când eu mă odihnesc.
Voiam să scriu ceva despre cum Guvernul vede inflația ca un motiv bun de majorat impozite, dar nu și drepturi stabilite prin lege.
Practic, trăim într-un univers paralel al matematicii guvernamentale, unde inflația este un fenomen selectiv. Când vine vorba de buzunarul statului, inflația devine brusc un argument sfânt și urgent pentru a ne arde la buzunare cu impozite pe proprietate majorate, că doar scrie la PNRR și trebuie să fim cetățeni europeni disciplinați.
În schimb, când vine vorba de aceeași inflație aplicată alocațiilor copiilor, fenomenul pare să dispară prin magie din realitatea guvernamentală. Deși legea îi obligă să indexeze aceste sume anual, pentru stat, litera legii e doar o sugestie facultativă, în timp ce pentru contribuabil, e ordin de plată.
E un parteneriat onest, nu-i așa? Statul are privilegiul divin de a încălca legea cu impunitate, în timp ce noi avem libertatea deplină de a mormăi în barbă, între patru pereți, în timp ce ne achităm facturile „actualizate”. Până la urmă, în viziunea lor, rolul cetățeanului e simplu: să fie un bancomat silențios care nu cere rest la cinismul oficial.
