Ne cramponăm prea mult de vârstă. În funcţie de momentul biologic la care ne aflăm, obişnuim să revendicăm drepturi motivate, de multe ori, doar de vârsta din actul de identitate. Tinerii vor tratament special pentru că ei sunt viitorul ţării. Nu-i aşa? Cei mai vârstnici reclamă respect pentru că „ţi-aş putea fi părinte”. De câte ori ai auzit asta?
Pe de altă parte, sunt o grămadă de oameni a căror trecere prin viață este doar o realitate biologică. Nu le datorează nimeni mai mult respect decât, la rândul lor, trebuie să-l ofere celorlalți. Simpla trecere a timpului nu poate transforma un individ într-un om mai bun.
Sunt milioane de tineri care au realizări fantastice pentru ei și pentru alții, la fel cum sunt milioane de oameni care au trăit, cum se spune, degeaba. Nu vârsta îi face pe oameni mai valoroși pentru sine și pentru societate. Nici un tânăr nu datorează unui vârstnic mai mult respect decât trebuie să primească, la rândul său. Pentru că nu anii fac un om mai bun, ci faptele sale. Vârsta nu e o virtute. Ar putea fi un avantaj pe care, după priceperea sa, omul îl poate folosi. Dar nimic mai mult.
