“Vă mai așteptăm pe la noi!” Ai putea vinde sicrie?

Mergând pe stradă şi văzând o firmă de pompe funebre mi-a trecut prin cap că n-aş putea face asta. M-am gândit că n-aş avea talentul să vând coşciuge şi cearşafuri de învelit morţii. Am încercat să mă pun în locul unui vânzător de la Pompe funebre. Să stai toată ziua în magazinul unde coşciugele zac expuse indecent, printre cruci de lemn, lumânări şi candele de montat la mormânt…

Te plictiseşti, rezolvi integrame, citeşti cărţi de reţete naturiste sau de bancuri. Până la urmă ar fi o meserie, ca oricare alta. Vinzi şi lumea cumpără. Aşa fac şi cei dintr-un magazin de electronice. Diferă doar produsele. După ce cumperi un televizor sau un frigider, vânzătorul îţi mulţumeşte zâmbitor: “Să-l stăpâniţi sănătos, vă mai aşteptăm pe la noi!”

Îmi dau seama că aş putea să vând televizoare. Ca să vinzi coşciuge, lucrurile nu mai stau aşa simplu. Îţi trebuie să poţi trăi un soi de ipocrizie, de prefăcătorie neruşinată. Ca şi vânzătorul de la electronice, te bucuri când un om îţi intră în magazin. Îţi iei o faţă sobră, spui clientului “Sincere condoleanţe” dar speri, în sufletul tău, să afli că a avut loc o mare nenorocire. Cel mai bine e la incendii sau accidente rutiere. Dacă ai noroc poţi să vinzi şi trei coşciuge dintr-o dată. Asta da bucurie … Dar ca vânzător de la pompe funebre trebuie să ai talentul să te prefaci că-ţi pare rău când ţi se vinde marfa. Adevărată artă…

 

1 Comentariu

  1. 1
    Cornel Dumitru says:

    Știi ce m-a șocat cu adevărat, iar ăsta e termenul, m-a șocat, fără exagerare, când am intrat – dus de nevoie – într-un magazin unde se vindeau sicrie?
    Erau peste tot expuse sicrie. De culori diferite, de finisaje diferite, de prețuri diferite.

    Într-un colț era un sicriu mai mic. Un sicriu de copil.
    Poate poți să stai, poate cineva poate să stea într-un magazin și să vândă sicrie pentru oamenii mari, pentru adulți. Dar să ai expus la vânzare un sicriu de copil, un sicriu care așteaptă ca un copil să moară și să se așeze în el, pentru a călători pentru totdeauna printre stele, pentru asta îți trebuie nervi tari, nu glumă.

    Un sicriu mic, de copil, așteptând într-un colț de magazin de sicrie, fabricat când încă acel copil se juca, visa, râdea.
    Un sicriu mic, așteptând într-un colț de magazin de sicrie, ca un copil să intre în el și să plece împreună într-o călătorie pentru eternitate.
    Un sicriu mic, așteptând într-un colț de magazin de sicrie, un copil pentru care curcubeul timpului urmează să se oprească.

Lasă un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Dacă dorești să șterg datele tale, trimite-mi o solicitare la adresa de email de la "Contact"


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.