„Mai bine 10 ani vultur decât 300 de ani cioară” – sună o vorbă arătând asupra efemerităţii vieţii. N-am să contrazic acum această vorbă, devenită slogan al propriei vieţi pentru unii.
Alţii o combat după propriile puteri, arătând că doar oamenii superficiali îşi pot alege un asemenea motto în viaţă. Să ne oprim o secundă şi să privim în jur!
Sunt oameni care mor în floarea vârstei, unii înainte de a împlini 45 de ani. Gândiţi-vă cum ar fi arătat viaţa acestor oameni dacă ar fi ştiut unde li se va opri drumul. Poate că multe dintre planurile lor ar fi fost duse la îndeplinire fără întârziere. Uitaţi-vă la propriile vieţi şi daţi-vă seama că trăim de parcă am fi nemuritori… de parcă am avea de pierdut tot timpul din lume. De parcă am fi ciori…
Uităm că viaţa nu înseamnă doar suferinţă şi competiţie. Uităm să ne oprim să ne mirăm că trăim şi să ne bucurăm că suntem contemporani cu prezentul. Uităm să ne oferim bucurii, fiind supăraţi că nu ni le oferă alţii. Ne facem planuri măreţe pe care le amânăm mereu. Aproape întotdeauna victoriile noastre au loc în viitor, pentru ca la apusul vieţii să avem ce regreta din trecut…
Ne place să amânăm, de multe ori, lucruri importante pe care nu mai avem timp niciodată să le mai înfăptuim. Şi ne plângem că soarta a fost crudă cu noi. Credem că dacă trăim mai mult decât o pisică e musai să avem victoriile unui leu.
Uităm că şi ciorile mor…
