Pe Narodni, nr. 22, Praga a ascuns una din cele mai interesante şi pline de istorie cafenele din câte mi-a fost dat să văd. Nu o găseşti în ghiduri turistice, nimeni nu îţi vorbeşte despre ea. Ai putea trece pe lângă LOUVRE, cafeneaua pariziană din măruntaiele Pragăi, fără să ai habar că tocmai ai ratat ocazia să bei o cafea în colţul în care lui Einstein îi plăcea să viseze relativ, ori unde Franz Kafka se metamorfoza într-un petrecăreţ, mare degustător de bere cehească.
Am avut norocul să găsesc imediat un loc la Louvre-ul din Praga. Privilegiat să mă aşez repede la o masă, am observat că oamenii fac coadă, într-o anticameră, aşteptând ca ospătarii să-i invite să se aşeze la o masă ce tocmai se eliberase.
Cehia este campioana mondială a consumului de bere, cu 156 litri/an pe cap de locuitor. Nu puteam să sabotez acest efort şi am respectat tradiţia. Am băut Piva Bernard, Lezak Nepasterizovany şi Cerne Nepasterizovany – bere blondă şi bere neagră, care va să zică.
Înfiinţat în 1902, localul (cafenea+restaurant), deloc arătos în exces dar plin de spirit, atrage puzderie de localnici şi turişti curioşi. Exact ca o femeie după care nu întorci capul, dar care seduce la primul dialog, cafeneaua Louvre nu are nici o valoare pentru indiferenţi.
Odată lăsate grijile să dispară de mână cu oboseala, simţi că de peste umăr ţi se şopteşte o taină care te mulţumeşte mai mult decât istoria scrisă pe şerveţele. Te uiţi uimit în spate şi pentru că nu vezi pe nimeni îţi agăţi privirea de ospătar şi îi mai ceri o bere. De ce nu?
Aici timpul stă în loc şi cred că această expresie este doar un şablon care ascunde uimirea mea faţă de ce simte un oaspete al Cafe Restaurant Louvre: aici timpul nu contează. Am simţit că aş fi putut să-l văd pe Einstein intrând, chiar dacă geniul obişnuia să treacă pe aici prin 1911-1912. Mi s-a părut că la masa gălăgioasă păzită de o aplică rotundă, suspendată, era chiar Kafka, printre strigătul paharelor am auzit frânturi de limba germană…
