Turcoaz

N-am inspiraţie, dacă nu m-a muşcat cărăbuşul liric n-am decât să v-o spun p’aia dreaptă, direct, fără figuri de stil. Am întâlnit-o azi. Avea părul de culoarea spicului de orz, în luna august. În ochii ei n-am putut privi mult, am reţinut doar că erau verzi.

Pielea avea reflexe roşiatice. Ca atunci când duşul rece îţi scoate prin pori tot soarele pe care l-ai furat înainte de asfinţit, lângă Obelisc. I-am văzut unghiile. Pe toate. Erau acoperite doar cu un lac transparent şi mat. Nu mă întrebaţi cum de i-am reţinut unghiile. N-aş avea timp să vă spun ceva despre sânii ei…

Se grăbeau. Din mers, fiecare cerea atenţie, cu povestea lui. Bluza subţire, turcoaz, era doar suportul pe care fiecare sân îşi scria propria-i invitaţie. În versuri. Două strofe… Offfff… Ce endecasilab, ce hexametrul dactilic… Alo, e cineva atent la ce spun eu aici?!

Aşa… Mă durea capul, nu ştiu dacă era de la versuri, citeam în oglindă ceea ce sfârcurile ei scriau repede pe ţesătura turcoaz.

Dar, la naiba, trebuia să fie ceva, ce viaţă crudă… N-am putut să fac nimic. Am rămas stană de piatră, plin de o revoltă pe care o simţeam crescând, odată cu indignarea mea: Fetelor, nu-i aşa că nu se mai poartă turcoazul?

About Marius Stroe 437 Articles

Dacă ți-a plăcut articolul, dă un SHARE ca să-l vadă și prietenii tăi!
Nu uita să mai treci și mâine pe aici să vezi dacă nu cumva am scris altceva interesant.
Cred că și acum mai sunt foarte multe lucruri de văzut și aflat de pe acest blog, așa că te invit să răsfoiești cât mai mult pe aici. Viața e frumoasă!

Comentează tu primul!

Lasă un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.


*