Când am vizitat Muntenegru, au fost multe locuri care mi-au plăcut, pe lângă berea Niksicko şi fructele de mare.
Una dintre minunăţiile asupra căreia aş vrea să insist cu povestiri şi poze este Parcul Naţional „Biogradska Gora”. Înainte de toate ar trebui să spun că a trebuit să fiu cu mare băgare de seamă ca să nu trec pe lângă. De pe drumul principal trebuie s-o faci destul de neaşteptat la dreapta, putând trece cu uşurinţă peste indicatorul timid. Bine, poţi s-o faci şi stânga, depinde din ce direcţie te deplasezi. Aşa că, de aceea, mai bine, pun coordonatele GPS: 42°53′53″ N 19°36′07″ E
Nu e ca atunci când îţi planifici să pleci la Sinaia, te uiţi pe AccuWeather, vezi că plouă, şi zici: „Las’ că mergem săptămâna viitoare!” Am avut vreme destul de bună în Muntenegru, cât să ne bucurăm de toate frumuseţile. Dar, când să ne apropiem de Biogradska Gora… s-a pus pe o ploaie care nu se mai termina.
Aducându-mi aminte cum am avut şansa de a urca la castelul din Kotor, după o ploaie de câteva ore, am rămas optimist că zeul turismului (Nu cred că există aşa ceva) îşi va întinde mantia protectoare şi ne va zâmbi cu dinţi de soare. Am intrat în parcul naţional, dar ploaia nici gând să se oprească. Nici noi nu ne-am oprit.
Am ajuns pe malul lacului despre care citisem că este un traseu turistic frumos care-l înconjoară. Cu ploaia care ne înconjura din toate părţile, chiar nu aveam nici un chef să dăm ocol întregului lac. Cică era vorba de 3 km. Distanţa asta, prin pădure, când plouă… nu e chiar aşa funny ca atunci când te-ai plimba prin parc, credeţi-mă! Voiam să vedem o anumită zonă, cu nişte pasarele din lemn care traversează o zonă mlăştinoasă. Un loc foarte frumos pentru poze. Aveam o poză de pe internet, dar voiam să fac pozele mele. L-am întrebat pe un tip amabil, de la un centru de informare pentru turişti, pe ce parte a lacului s-o iau ca să ajung mai repede la locul cu pricina. Am luat-o prin dreapta.
Noroc că în portbagaj aveam haine groase şi o umbrelă. Ne-am echipat corespunzător şi am plecat la drum, prin pădure. Nu am mai văzut niciodată oameni să se plimbe cu umbrela prin pădure. Noi eram… Nu aş fi luat, neapărat, umbrela, dar mă gândeam că aparatul meu de fotografiat ar putea să protesteze, Doamne fere’ de vreo grevă.
Cred că cele câteva poze selectate reuşesc să vă creeze o imagine despre ce înseamnă Biogradska Gora. Dacă puneţi Muntenegru în planurile voastre de vacanţă, şi ar fi păcat să nu, neapărat treceţi pe itinerariu şi Parcul Naţional Biogradska Gora. Este cam de 1000 de ori mai frumos decât reuşesc să vă povestească sussemnatul şi aceste poze.
Hai să vă mai zic una! Cred că trebuia s-o luăm la stânga, nu la dreapta. Am înconjurat total lacul. Dar măcar am întâlnit şi pasarela de lemn. Aproape când să ieşim din parc, pe un panou care ne prezenta animalele din areal, am descoperit că ursul era rezident. Ups… Bine că nu ne-am întâlnit. 😉
