Cărți

Cum să citești 50 de cărți într-un an

Am aceeași frustrare pe care o au mulți oameni. Nu citesc atât de mult cât mi-ar plăcea să se întâmple. Un cititor de pe zoso.ro punea, într-un comentariu, un link de youtube către un tip care povestea cum poți să citești o carte/săptămână. Zicea individul acolo, dacă nu aveți chef să vă uitați la clip, că o carte are în medie cam 64.000 de cuvinte. Bine, dacă nu vorbim de ➡ Citește mai departe!➡

Cărți

Lecturi de weekend: “Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite”

Cred că este cea mai citată și cel mai puțin citită carte. Sunt mulți care spun că scrie asta sau ailaltă în Biblie, dar foarte mulți nici nu au pus mâna pe cartea de căpătâi a creștinătății. Am citit-o când aveam vreo 20 de ani. Mi-a plăcut cel mai mult, din Biblie, cartea Eclesiastului. Pentru cei care vor să citească Biblia, există și variantă online, nu trebuie, neapărat să cumpărați ➡ Citește mai departe!➡

Cărți

Lecturi de weekend: “Teama se desfăcea înlăuntrul meu ca un lotus uriaș”

Când nu pățeam asta, atunci lâncezeam cu zilele, ore întregi de frică imposibil de pus în cuvinte, de teamă care se desfăcea înlăuntrul meu ca un lotus uriaș, nu o puteai analiza, nu-ți puteai da seama de ce e acolo, iar asta o făcea și mai înfricoșătoare. Ore de așteptare pe un scaun din mijlocul camerei, posedat și împachetat în spaimă. Să te caci sau să te piși cerea un ➡ Citește mai departe!➡

poze lectura
Cărți

Lecturi de weekend: “Ecoul zbura ca sufletul sinucişilor cu dinamită”

“Arcuşele se cabrară pe coarde ca o turmă de girafe sălbatice, prinse într-o plasă de sârmă ghimpată şi spaima lor răsună ca nişte lovituri surde în poarta îmblânzitorului de bestii umane şi note muzicale. Abastru şi multiplicat ca fumul pipelor pe sfârşite, ecoul abecedarului simfonic zbura din cutiuţele de lemn, drept în sus, ca sufletul sinucişilor cu dinamită. Odată ajunse în tavanul roş-pompeian al Ateneului, toate aceste fire imaginare se ➡ Citește mai departe!➡

Cărți

Lecturi de weekend: “Umilit fiindcă o umilisem, am vrut să‑i plătesc dublu”

“Singura legătură ciudată a fost cea pe care am păstrat‑o ani în şir cu credincioasa mea Damiana. Era aproape o copilă, cu trăsături indiene, voinică şi sălbatică, zgârcită la vorbă, dar hotărâtă, care umbla desculţă, ca să nu mă deranjeze pe când scriam. Îmi amintesc că stăteam şi citeam Mândra andaluză în hamacul din pridvor şi am văzut‑o din întâmplare aplecată peste albie, cu o fustă atât de scurtă, că ➡ Citește mai departe!➡

Interesant

Există cerere. Cărţi pentru pirande

Nu mai ţin minte în ce supermarket eram. Cert e că eram la raionul “cărţi”. Am observat pe o masă, pe acolo, un caiet, care te îndemna să scrii ce cărţi ai vrea să găseşti la ‘mnealor. Foarte ok. Asta înseamnă să fii sensibil la nevoile şi dorinţele clientului. Mă roade curiozitatea să văd ce vrea poporul. Mmm… nimic senazaţional: una voia “Pe aripile vântului”, altcineva căuta “Moara cu Noroc”… ➡ Citește mai departe!➡

Gânduri

Idolii mei. Care sunt idolii tăi?

Când citeam Mircea Eliade îmi doream să fiu adolescentul miop. Mă apuca dimineaţa citindu-i cărţile. Mi se împăienjeneau ochii, mă duceam să-mi dau cu apă rece pe faţă, deschideam fereastra până mă lua cu frig şi citeam mai departe. Un vecin avea o sculă de casetofon de la Tehnoton şi nişte boxe mari. Ascultam Joe Satriani. Visam că aduci când îmi voi permite şi eu nişte boxe mari am să ➡ Citește mai departe!➡

Gânduri

Adăpostul de cărți. Frica dintre titluri

Am stat cam o oră într-o librărie. Am citit cotoare de cărți. Afaceri, economie, biografii, ficțiune, filosofie, dezvoltare personală, psihologie, ezoteric, manga… Orice ar putea să-ți treacă prin cap, sau mai degrabă la ce nu te-ai putea gândi, toate astea sunt în miile de cărți care stau în rafturi. M-am gândit că sunt ca într-un adăpost de căței. O carte îți sare prietenoasă în față cu coperte roșii. Titlul este ➡ Citește mai departe!➡