Mama mi-a spus că Moş Crăciun nu există

De cum am reuşit să pricep, mai mult decât că viaţa se bagă în gură ca să dea lapte, Mama mi-a spus că Moş Crăciun Gerilă nu există. Că el este un personaj care să ascundă stângăcia părinţilor de a recunoaşte că nu se pricep să ofere cadouri potrivite. Nu poţi să-ţi acuzi părinţii că … Citește mai departe!

Am visat că eram chitara care aducea greierii…

Nu-ți vine câteodată să te ascunzi după o cochilie de melc să nu te găsească toamna, să-i şopteşti la ureche furnicii că şiu-a uitat rufele agăţate pe culme?! N-ai vrut niciodată să fii zmeul cel bun pe care-l înalţă vântul unei seri de duminică, să strigi după rândunici să mai stea… că le vei lua … Citește mai departe!

Ultima secundă

Se spune că în ultima clipă de existenţă a unui om, întreaga viaţă îi trece prin faţă. Te-ai gândit vreodată la lucrurile care-ţi pot trece prin faţă în ultima secundă? Perna din copilărie, căluţul galben din plastic cu roţi roşii, nucii de lângă garajul tractoarelor, trenul din spatele casei, şapca uitată în prima bancă, Pegasul … Citește mai departe!

cearsaf pat

N-am să ştiu

N-am să ştiu niciodată dacă bucătăreasa care găstise ciorba de peşte a reuşit  să dea afară din casă şi toate părerile de rău. Părul era strâns sub baticul din bumbac alb, ca şi cearşafurile care ar putea fi chemate ca martori într-un proces de intenţie. Era liniştită. Doar buza de jos mai purta o urmă … Citește mai departe!

Bianca Toma… Am fost prost.

Bianca Toma nu putea trece neobservată. Întâi era maşina ei. Un BMW 323i negru (super maşină pe vremea aia), total atipic pentru o femeie. O vedeam dându-se jos din bolidul negru, chinuindu-se să-şi ascundă cât mai repede picioarele sub fusta nu suficient de scurtă, deasupra genunchiului. Aşa o văd şi acum… Nimeni nu ştia cu … Citește mai departe!

Povestea din cafea

Nu mai ştiu exact… Era de la fumul de ţigară, ori chiar mă preocupa de ce Feteasca Regală era la acelaşi magazin şi 130 de mii şi 133.000. Lei vechi. Ca şi varul de pe pereţi. Jaluzelele ascundeau din noapte cât puteau. Lăsasem lumina aprinsă ca să gonesc nelicuricii. Aveam o cafea nefăcută care striga … Citește mai departe!

Portocale cu piper – schizofabulă

Am o rugăminte la tine. Dă drumul la sonor, nici prea tare, nici prea încet și apasă play! Lasă muzica să curgă și apucă-te de citit ce am scris eu mai jos! Dacă te fură videoclipul, dă-l încolo, că poți să-l vizionezi și după ce citești. Dacă nu faci așa, 5 milioane de pisicuți vor … Citește mai departe!

Uliţa copilăriei

Cu câteva zile înainte de Paşte am avut un gând. Pe care l-am înfăptuit. Să vizitez locurile de unde am apărut pe lumea asta, să (re)văd casa în casa în care m-am născut. Am plecat în urmă cu  vreo 30 de ani de aici. Eram clasa a IV-a, atunci. N-am mai călcat de atunci prin aceste locuri. … Citește mai departe!