Am văzut că se discută mult despre demisia cadrelor medicale care nu vor să muncească fără echipament de protecție împotriva coronavirusului. Că să dea din șpaga pe care au luat-o până acum și să-și cumpere măști, viziere și mănuși, că de ce n-au protestat și acum un an de zile, când sistemul medical era la fel de subfinanțat…
Cred că nu ducem discuția decât într-o zonă de „Ba a mă-tii!” Trebuie să depășim atitudinea asta belicoasă (atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințătoare, explică DEX–ul) și să analizăm puțin mai cerebral situația. În primul rând, pacienții nu ar trebui să vrea să fie îngrijiți de medici fără echipament de protecție. Pentru că un medic nu se infectează și moare singur. Un doctor infectat, va îmbolnăvi și pacienții cu care intră în contact. Vezi măcelul de la spitalul din Suceava!
Eu zic că oamenii ăia nu și-au dat demisia ca să fugă de muncă. Eu cred că doar au apelat la o metodă extremă pentru a atrage atenția. Eu nu cred că asistentele s-au gândit să-și dea demisia și să moară de foame acasă, exact în vremea când nu mai angajează nici dracu’. Nu. Cadrele medicale au spus, prin demisiile lor: „Alo, dragi guvernanți locali și de la București! Dacă dispărem noi, situația e gravă. Dați-ne echipament de protecție, să ne întoarcem la muncă!”
Discuțiile alea că li s-au mărit salariile doctorilor și asistentelor este tot bla, bla… Tu ai fi de acord să aduci o boală mortală mortală acasă, la părinți și copii, pentru că ți s-a mărit salariul?! Și încă ceva, oamenii ăștia sunt plătiți nu ca să se sacrifice, ci să trateze oameni bolnavi. Una e să lucrezi într-un mediu riscant, într-o oțelărie, să zicem, și alta e să te arunci în oala cu oțel topit…
Am văzut postarea unui soldat angajat la MAPN, care spunea că ce ar fi dacă soldații și-ar da demisia în vreme de război?! Dar ce ar zice soldatul dacă ar fi trimis la război cu mâinile goale, fără măcar o pușcă?!
Mda… Se pot spune multe pe tema asta, dar cred că medicii și asistentele medicale ar trebui să fie ultimele persoane blamate în această situație. Nu credeți că mai vinovați sunt managerii care au tăcut, că postul se păstrează mai bine când nu ești luat la ochi că ai gura mare?! Nu credeți că mai vinovați sunt cei care știau că vine pandemia și nu au luat măsuri din vreme?!
Și să nu mai mă lungesc, nu am rude în sistemul medical, iar mama a murit la doar 44 de ani, din cauza superficialității unui medic și a unui sistem medical care agonizează de zeci de ani, în același timp cu pacienții săi.
Foarte bine punctat Marius. Daca multi ar putea reflecta la ceea ce ai scris…. Ami pare rau ptr neputinta mamei tale de a gasi tratamentul potrivit, si ptr pretul platit de ea, si in nefavoarea ta. Numai bine!