Îmi aduc aminte când se vorbea de criză, exact cu 10 ani în urmă. Americanii rămâneau fără case, bănci mari își anunțau falimentul, la noi era bine merci. Anul următor ne lovea criza și pe noi.
Azi nu se vorbește despre vreo criză, dar BNR devine din ce în ce mai vocal în limitarea creditelor.
”Ne aflăm la începutul unui nou ciclu de evoluţie financiară. S-a terminat perioada dobânzilor foarte scăzute sau negative. Aşteptăm să vedem ce va hotărî şi Banca Centrală Europeană (BCE)” – Mugur Isărescu.
Mie îmi sună a: „Gata cu creditele rapide și ușoare! Pregătiți-vă să nu mai puteți plăti ratele!” Evident că un șef al Băncii Naționale vorbește mai frumos. Dar perspectiva nu are nimic încântător.
Cred că această discuție pornită de guvernatorul Isărescu trebuie privită mai serios decât drept o simplă declarație care să încurajeze moderația financiară și responsabilitatea contractării unui credit.
Zilele acestea, în presă, au apărut informații despre un nou regulament BNR. Proiectul propune un grad de îndatorare mai mic. Concret, pentru un credit de consum în lei gradul de îndatorare nu va depăși 30%. Asta pentru creditele cu dobândă fixă. Dacă optezi pentru un credit cu dobândă variabilă nu te vei putea împrumuta astfel încât rata să depășească 25% din veniturile tale.
Dintr-un anumit punct de vedere nu este deloc rău. Oamenii trebuie să fie atenți când se îndatorează la bănci, să nu cumva să ajungă în imposibilitatea de a-și plăti ratele.
”Se spune că oamenii care şi-au luat case au devenit robii băncilor. Nu au devenit robii băncilor. Ei au devenit prizonierii unei aspiraţii pe care doreau să şi-o îndeplinească, de a-şi face o casă.” – Mugur Isărescu
Am asistat la o discuție în care mai mulți pensionari se plângeau că banii sunt puțini, facturile sunt mari, prețul coșului zilnic a crescut cu mai mult decât cei câțiva lei puși de PSD în pensie. O doamnă povestea că de când a murit soțul e mai greu să țină casa. A rămas cu un credit de plătit, casa la fel de mare generează cam aceleași cheltuieli ca atunci când trăia omul ei.
Am oftat văzând, încă o dată, că bătrânețea nu e la fel de frumoasă ca în reclamele la fondurile de pensii. Că ești mai tânăr ori mai în vârstă, trebuie să ai un plan de care să te ții:
- Ai grijă să nu te apuce pensia cu credite de plătit. Fă-ți socoteala că din pensie va fi greu dacă nu imposibil să plătești un credit ipotecar, facturile lunare, hrana plus medicamentele.
- Oricât ar suna de greu ori imposibil, economisește. Indiferent câți ani ai, caută mereu să pui ceva deoparte. Un 20% din venitul tău este ideal. 10% este minim obligatoriu. Gândește-te că sunt banii tăi pentru omul în nevoie care s-ar putea să fii la un moment dat!
- Nu face cheltuieli masive inutile! Pentru ce să cumperi o mobilă de bucătărie scumpă, dacă și una banală face același lucru?!
- Aplică regula 50-30-20! 50% din venitul tău este pentru cheltuielile obligatorii (facturi lunare, rate credit, mâncare; 30% este pentru relaxare și pasiuni (excursii, ieșiri în oraș, cărți, rochii 😉 ); 20% este pentru economisit. Dacă 50% din venitul tău nu acoperă cheltuielile obligatorii, taie prima dată din cei 30%, nu din fondul de economii!
Da, regulile nu sunt frumoase. Mai ales când noi trebuie să le respectăm. Însă, suntem siguri că ne luăm toate măsurile să nu cădem victime unei viitoare situații de criză? Indiferent că e vorba de o criză globală sau doar una personală…
