Spovedanie cu microfonul deschis: Trăiesc într-un radio

Varianta audio a postării. Dacă nu aveți pe mobil instalată aplicația SoundCloud, apăsați pe opțiunea „Listen in broser”!
Dacă sunteți pe computer, pur și simplu dați click pe săgeata albă din cercul portocaliu!

Dacă vă place să citiți, cum îmi place mie, atunci aveți textul spovedaniei mele mai jos.

În cadrul unui proiect despre care o să vă povestesc mai mult la momentul potrivit, am fost provocat să fac o retrospectivă a vieții mele la radio. A ieșit ce o să vedeți, poate că un pic cam patetic prin unele locuri, dar nu a zis nimeni că sunt perfect. Plus că răscolind printre amintiri am devenit sentimental.

Alții vor spune că nu e o postare de care să fie interesați, și pe ei o să-i înțeleg total. Am făcut un proces-verbal al spovedaniei mele de azi, ca peste ani să mă uit aici și să-mi aduc aminte ce am fost, cum am trăit. Atunci când nici amintirile nu se vor mai găsi toate în mintea mea ostenită. Deci…

Bună! Sunt Marius Stroe și în momentul acestei mărturisiri lucrez la Kiss Fm și Magic FM. 

Radioul m-a cucerit în martie 2003 când domnul Aurel David m-a invitat la Radio Voces Campi Călărași să văd dacă îmi place și pot face emisiuni. Mi-a plăcut și am putut, deși începutul a fost ceva mai greu decât îmi închipuiam eu, la cei 9 ani de presă scrisă – în acel moment. Până am înțeles că nu vorbesc singur, doar cu un microfon, ci cu mii de oameni care ascultă radioul.

Am adunat peste 15 ani de viață trăită de vorbă cu ascultătorii. Am făcut ani de zile o emisiune matinală, unde m-am trezit odată cu orașul, am redactat și prezentat știri, am realizat nenumărate interviuri cu personalități ale vieții sociale, economice și politice din România, cu tinere talente – studenți și elevi. 

Am apucat radio din vremea în care știrile naționale veneau din ziare și reviste pe care mi le cumpăram din banii mei de la chioșc. Acum vorbim de informația la biți putere, pe fluxuri digitale de știri, via internet.

Cel mai greu moment trăit în radio rămâne, fără îndoială, cel în care a trebuit să-i anunț pe ascultători că și vocile de pe undele hertziene mor

Dacă ar trebui să mă gândesc la momente plăcute în radio ar trebui să povestesc despre aproape fiecare zi petrecută cu microfonul deschis. Ceva care mi-a rămas adânc în suflet a fost atmosfera pe care am trăit-o alături de colegii mei din radio. Eram prieteni la radio și în afara lui, pentru că radioul era viața noastră.

Cel mai greu moment trăit în radio rămâne, fără îndoială, cel în care a trebuit să-i anunț pe ascultători că și vocile de pe undele hertziene mor. Adina Voicu o tânără profesoară și realizatoare radio de incontestabil succes a trecut în eternitate la doar 37 de ani. A murit ceva în noi toți atunci. Poate chiar iluzia de nemurire pe care ne-o dădea tinerețea. În radio am învățat importanța clipei.

Emoții am avut în primele ore de emisie, dar am descoperit că odată conștientizând că stau de vorbă cu orașul asta mi-a dat putere. Am învățat că oamenilor care te ascultă trebuie să le arăți că ești un om, nu un robot care citește fără greșeli, fără sentimente. Din acel moment nu mi-a mai fost frică să intru în direct. 

Cel mai greu moment trăit în radio rămâne, fără îndoială, cel în care a trebuit să-i anunț pe ascultători că și vocile de pe undele hertziene mor

Din 2018 am intrat în familia Kiss FM/Magic FM. Inițial am început cu marketing pentru frecvențele din Călărași ale celei mai mari rețele private de radio din România. Un an mai târziu am deschis din nou microfonul ca să aduc știrile importante, zilnic, pentru zeci de mii de oameni care ascultă Kiss FM și Magic FM în Călărași.

Când eram copil ziceam că o să mă fac polițist, apoi preot, apoi doctor. Am descoperit că nu mi-am trădat visurile din primii ani ai vieții. Omul de la radio trebuie să fie corect ca un polițist și să aibă grijă de oameni și sufletele lor așa cum o fac doctorii și preoții. Da, la fel ca preoția, să faci radio este o vocație. 

Un studiu făcut pe 64.000 de oameni arată cât de important este radioul în societate. 58% din respondenți au spus că ascultă radio pentru că le place de realizatorul de emisiune, 50% că preferă să lucreze ascultând radioul, 49% simt o conexiune cu radioul/realizatorul din studio, 45% spun că radioul le ține companie și 41% că îi informează.

Mai încape discuție cât de importantă este meseria mea sau cât de important mă simt atunci când atât de mulți oameni apreciază sau au nevoie de aceea ce fac eu zilnic? 

Radioul este mai mult decât un simplu serviciu

Am fost întrebat dacă ascult radio și ce ascult. La rândul meu ascult radio, din aceleași motive pentru care o fac toți ceilalți oameni. Pentru că îmi place muzica din toate timpurile, ascult Kiss FM pentru hiturile momentului și Magic FM pentru muzica de aur din anii tinereții mele sau a părinților mei. În funcție de starea pe care o am sau dacă simt nevoie de energie sau mângâiere pentru suflet.

Nu suntem colegi, deși mi-ar fi plăcut, dar pot să-l ascult cu infinită plăcere pe omul de media Vlad Petreanu. M-a atras întotdeauna cu echilibrul arătat și cu atenția pe care a dat-o mereu cuvântului scris ori rostit. L-am descoperit când lucra în televiziune, l-am urmat apoi în emisiunile Europa FM și aș seta frecvența radioului acolo unde vorbește el.

Da, cred că sunt binecuvântat cu un loc de muncă unde mă duc cu plăcere. Pentru că radioul este mai mult decât un simplu serviciu, este un serviciu public unde slujesc cu plăcere din vremea în care aveam mai multe visuri decât realizări. Acum îmi trăiesc visul!

Aici eram român de serviciu la radio. Într-un 1 Decembrie. Prin 2017.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Clicky