“Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea, cine-i leneș și chiulește are tot așa.” Asta era o vorbă din vremea comunismului românesc, evocând zădărnicia oricărui efort pentru un trai mai bun.
De mai bine de 30 de ani bâjbâim pe cărările capitalismului și obiceiul din epoca de aur cu seceră și ciocan nu a dispărut. Ba chiar s-a perfecționat. În sensul că românul nu se duce la muncă doar ca să stea și să-și ia leafa. Acum, românul isteț știe că își poate rotunji veniturile. Adică să fure de la locul de muncă.
Habar nu aveam cât de generală este moda asta în România. Citesc că peste 75% din companiile românești sunt fraudate de către angajați. Cică cel mai mult se fură în retail, bănci, asigurări, logistică. Toată lumea fură, în cârdășie sau individual: angajați, manageri chiar acționarii îi fură pe ceilalți acționari.
Nu vă închipuiți că furăciunea se reduce la plecat acasă cu un top de hârtie, un burlan sau niște cuie. Sunt metode rafinate și profitabile la care recurg managerii sau responsabilii de la compartimentele de achiziții. Se fac contracte cu diverși furnizori de materiale și servicii în dezavantajul firmei și beneficiul personal al celui care inițiază sifonarea fondurilor firmei.
Concret, un șefuc are o firmă prietenă de la care cumpără cimentul cu 37,25 lei/sac în timp ce ar putea cumpăra de la Mathaus, să zicem, cu 23,04 lei/sac. Ceva de genul ăsta. E greu să fie dibuiți, dar nu imposibil. Asta se face cu controale de audit, compartimente de verificare a achizițiilor, pază sporită, supraveghere video. Nu e ușor pentru firme, mai ales cele mici, dar hoțul nu este numai peste gard.
Nu cred că se va schimba ceva prea curând .