Să fie luna februarie și pisicile să stea în soare, ca să-şi încălzească blana, se numeşte că e o iarnă blândă. Frumoasă, aş spune eu, după ce m-am lăsat chemat de dorul de Mare.
Am găsit Marea Neagră destul de agitată, vântul făcea să fie ceva mai frig decât ar fi vrut Soarele să fie, dar oamenii ieşiţi pe celebra faleză de la Cazino (Constanța) erau dovada vie că e vreme de ieşit din casă.
Doi prieteni, aşezaţi pe o bancă, risipeau note muzicale în aerul sărat. Unul le scotea din chitară, ciupind uşor din corzi, celălalt lăsa arcuşul să mângâie vioara… Păreau să stea acolo, doar pentru a ţine companie vremii voioase.
Am căutat o plajă pustie, unde să stau de vorbă doar eu şi Marea. Hai, fie, şi pescăruşii…
