Nu mai ştiu exact… Era de la fumul de ţigară, ori chiar mă preocupa de ce Feteasca Regală era la acelaşi magazin şi 130 de mii şi 133.000. Lei vechi. Ca şi varul de pe pereţi. Jaluzelele ascundeau din noapte cât puteau. Lăsasem lumina aprinsă ca să gonesc nelicuricii.

Aveam o cafea nefăcută care striga din pungă o poveste cu hologramă tridimensională. Nu mă pasiona decât de ce timpul are trecut, prezent şi viitor. Şi care e miracolul pentru care mi-a fost dat să le simt pe toate trei odată. Telefonul avea chef de vorbă şi mă trăgea de degete cu un bec verzui pe post de nas roşu.

Nuţu a venit acasă mai târziu. Şi-a parcat maşina pe trotuar. “Treci în pizda mă-tii-n casă!” Nu ştiu cu cine vorbea. Speranţa mea plecase înainte să termine Esca de citit de pe prompter.

FB page

Facebook Comments