Nu mai țin minte unde am citit povestioara asta, dar știu și acum că îmi place foarte mult.
„Odată, pe înserate, un țăran stătea așezat pe pragul modestei sale case bucurându-se de răcoarea serii. În apropiere, șerpuia un drumeag care ducea spre sat.
- Un om care trecea îl văzu pe țăranul nostru și se gândi:
“Omu’ asta e fără greș un mare leneș, stă de pomană și cât e ziua de mare lâncezește pe pragul casei…” - La puțină vreme, apăru un alt trecător. Acesta se gândi: “Omu’ asta e un donjuan. Șade aici că să se poată uita la fetele care trec, ba poate le mai și necăjește…”
- În fine, un străin care se îndrepta spre sat își zise: “Omu’ asta e de bună seamă un mare muncitor. A trudit toată ziua, iar acum se bucură de odihna bine meritata…”
La drept vorbind, nu putem ști prea multe despre țăranul așezat pe pragul casei. Putem spune însă multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un leneș, al doilea un om rău, iar al treilea un mare muncitor.
Tot ceea ce spui despre alții vorbește despre tine .”
Sa stii ca asa este. Zici de altii ce ar trebui sa zici de tine