Am o rugăminte la tine. Dă drumul la sonor, nici prea tare, nici prea încet și apasă play! Lasă muzica să curgă și apucă-te de citit ce am scris eu mai jos! Dacă te fură videoclipul, dă-l încolo, că poți să-l vizionezi și după ce citești. Dacă nu faci așa, 5 milioane de pisicuți vor adormi nemângâiați în noaptea asta. Nu ai tu sufletul ăsta…
Uite aşa. Că vreu şi că nu pot. Să-mi scot glontele din picior cu cuţitul cu care am curăţat mere pentru bunica. Apoi să alerg până la cel mai mare magazin din oraşul fără nume şi să-mi cumpăr cravată.
Mă duc apoi la băcănie să-mi las rând. Încă n-au adus pisicuţe mici sărate. Ştiţi de care. Din acelea mici, cu blăniţă portocalie (mă rog… blond-roşcate), tărcate. Ultima dată se dădeau la şir, ca peştele uscat.
Apoi fac un duş fierbine, foarte bine…. Da. Şi pe post de gel de duş să folosesc şamponul Klorane – da mă, dăla fine, limp hair, ce dracu’.
Da, mamă, ştii că nu o să mori, dar când se va întâmpla o să-mi dai şi mie un semn de viaţă. Da băi… mecanic-şef, viaţă. Ce viaţă bă, că vorbeam de moarte… da uite aşa asuntem noi ai dracu’. Vă deranjez, doamnă? Şi pe mine mă împing din faţă. Să dea câte unul să ajungă la toată lumea.
Am visat că ştiu să mor. Ştiu pe dracu’. Am aflat doar cum e să stai întins, aproape de iarbă, să vezi marcajele de pe şosea de foarte aproape. Al dracu’ de aproape. Fiarele contorsionate (notaţi cuvinte băăăă!) stau în şanţ cu vopseaua sărită de pe ele, dar nu mă îngrijorez. Nu e vorba de Casco. De fapt nici nu ştiu dacă e maşina mea. Simt gust de fier în gură. Mi se face… Nu ştiu…somn…mă fac mic…marcajele sunt linii albe, una, două, trei… pe timp de ceaţă se văd mai puţine.
Ghiozdanul e albastru, scufiţa roşie e galbenă, lupul nu apare în schemă. Ăla magazin, la nea’ Costică. Să mor eu, dacă aveam bani aş fi cumpărat toate plăriile din magazin. Lângă… e bufetul. Are Pepsi. Miroase mişto. Podeaua este din duşumea, Mitică o dă cu motorină… al dracu’ se ascunde, că eu nu l-am văzut niciodată.
La nea’ Costică are şi o bicicletă neagră sau roşie nu ştiu… are pedalele montate invers, cred că d’aia n-a reuşit să o vândă până acum. O chestie tâmpită ca şi cum ai mânca portocale cu piper… Avea şi orez. Zahăr, ulei, bombonae lipicioase, chestii d’alea care se pun la bicicletă…
Pizda mă-sii. Ştiu înjurături mai tari… Să-mi usuc chiloţii pe crucea mă-tii! O naţie de frustraţi sexual. Reclamele de retarzi. Pe „U”, aceeaşi melodie. De ieri, de miercuri, de dimineaţa până seara. Aţi observat? Piramidonul nu se mai găseşte de câţiva ani buni. În prima zi de şcoală mi-am uitat şapca în bancă. N-am mai avut niciodată şapcă. Nici nu-mi plac.
Ca să staţi liniştiţi, pălăriile de la nea Costică mă interesau doar pentru ambalaj. Făceam din capac nişte farfurii zburătoare excelente. Dă-le dracu’. Aş vrea să mai văd încă o dată soarele, roşu, cum se ascunde după sacii de azotat.
La noapte, tata se duce să fure grâu.
