De mici am auzit că „Decât să faci ceva prost, mai bine nu te apuci.”
Cred că e cea mai otrăvitoare lecție predată copiilor. Este, practic, prima sămânță a ratării pe care o sădim în mintea viitorilor adulți. Rezultă oameni fără inițiativă, speriați de gândul că dacă s-ar apuca ar ieși prost. Și mai bine nu se apucă…
În timpul acesta, lumea este a celor care fac. Care fac prost, strică tot ce au făcut, fac la loc și le iese bine. Altora le iese bine din prima, pentru că mintea lor este liberă să caute soluții și nu scuze pentru eșec.
Nici un spectator n-a câștigat vreodată o cursă. Trebuie să fii în teren. Trebuie să alergi ca să poți urca pe podium. Poate că nu o să-ți strălucească niciodată vreo medalie pe piept, dar sigur nu vei fi câștigător fără să te înscrii în competiție.
Nu îmi mai aduc aminte despre ce autor e vorba, dar a publicat zeci de cărți punându-și în minte să scrie doar o pagină pe zi. Dacă și-ar fi pus în minte să scrie cartea perfectă, probabil că n-ar mai fi văzut lumina tiparului nici o carte cu numele său.
Nu-ți pune în gând să fii perfect! Propune-ți doar să ieși în teren! Echipează-te cu voință, dorința de a învăța chiar și din greșeli și mergi înainte!
