Nu trebuie să ai o anumită vârstă ca să-ţi dai voie să te simţi bine. Poţi să mai ai 10 ani până la pensie şi să-ţi placă să te joci Monopoly, poţi să ai 45 de ani şi să fii fan al jocurilor pe computer. Picasso spunea că „tinereţea nu are vârstă” şi tot de la el a rămas aforismul: “E nevoie de foarte mult timp pentru a fi tânăr.”
Cu toţii, ştim oameni care au murit de mult, dar care nu au fost îngropaţi încă. Se duc încă la serviciu, îi vezi urcând scările aduşi de spate, nimic nu le mai aduce vreo plăcere, greu le face cineva pe plac. Sunt oameni care indiferent de vârsta din buletin sunt epuizaţi.
Ar fi trist să fiu, vreodată, acest gen de om. Să nu-mi mai placă să mă plimb prin parc chiar şi în zilele friguroase, să fiu atât de plictisit de viaţă încât să nu mai am nici o bucurie dintr-o rază de soare ori dintr-un fulg de zăpadă care mi se topeşte în palmă.
În clipul de mai jos veţi vedea o bătrânică tinerică (în spirit) care la cei 101 ani ai săi refuză să creadă că n-are ce să caute în zăpadă făcând bulgări pe care să-i arunce printre pomi. De care bătrân vrei să fii? Eu vreau să fiu unul tânăr…
very nice! Biti…