Cred, totuși, că cei de la Libertatea ar fi scos un titlu mai reușit. Mie mi-a plăcut domnul care vindea, într-o sâmbătă, la oraș, dovleci buni pentru plăcintă. Mâinile lui arătau că dovlecii îl cunosc de când erau doar floare pe un vrej agățat de gard.
Dovleacul încolăcit, ca o pisică la soare, are vreo 9 kg, ca să-l credem pe cuvânt pe stăpânul curcubitaceelor. Omul e dispus să-l vândă chiar și la felie, speriat că dimensiunile neobișnuit de mari l-ar putea face să-l care mult și bine la piață, fără să iasă în câștig din osteneală.
Săptămâna asta am aflat că dovlecii se pot găti și prăjiți, precum cartofii. Și eu care credeam că sunt buni doar de umplut foi de cocă pufoasă. Se apropie Crăciunul…
