Mic ghid de supraviețuire urbană. Cu cine să nu te pui!

Nu e un ghid, nu dau sfaturi… mai degrabă temeri de-ale mele.

1. Când eşti oprit în trafic, iei poziţie de mieluşel, poliţistul are mereu dreptate, eşti la mâna lui.

2. La doctor te duci înarmat cu răbdare şi cu bani de şpagă. După ce ai stat 2 ore la uşa lui, că era coadă, îi strecori plicul în buzunar şi zici ce te doare.

3. La cârciumă. Vorbeşti frumos cu ospătarul, îi laşi bacşiş, astfel încât săptămâna viitoare să-ţi dea masa pe care scria „Rezervat Popescu” deşi în buletinul tău scrie Ionescu.

Dar, GATA. Să terminăm cu prostiile! Trebuie să luăm atitudine. De ce să ne lăsăm subjugaţi de nişte oameni care trăiesc din banii noştri? Adică, cine-i şef pe banii mei? EU.

Deci:
1. Înveţi regulamentul rutier integral, îl respecţi parţial şi nu semnezi nici un proces verbal întocmit de poliţistul de la circulaţie. În instanţă Poliţia pierde aproape întotdeauna. Deci, rezolvat poliţiştii cu cap de cretă…

2. La doctor. Cum să stai şi la coadă şi să dai şi şpagă?! Îţi faci programare la clinică privată. Cu banii de şpagă plăteşti consultaţia. Ce obţii? O consultaţie de calitate, metode şi tehnică de investigaţie moderne. Şi nici nu ai stat la coadă.

3. La restaurnat. Faci programare din timp. E gratis. Şi nu trebuie să te simţi îndatorat unui „poartă tava”. Dacă nu-ţi convine tacâmul, pune-l să-ţi aducă altul. Dacă friptura nu e suficient de pătrunsă, trimite-l cu ea înapoi. Tu plăteşti. Nu uita asta. NU uita însă că în drumul de la bucătărie până la masa ta, ospătarul poate evalua de multe ori modul în care l-ai frecat. Şi nici nu trebuie să-ţi scuipe de multe ori în mâncare. Doar aşa.. un pic. Astfel încât, la plecare să-ţi zâmbească: „Vă mai aşteptăm pe la noi!”

Morala: Nu te gândi că ospătarii o au. Ori mănânci acasă, ori admiţi că, la cârciumă, ospătarul este dumnezeul tău. Amin!