Când nu pățeam asta, atunci lâncezeam cu zilele, ore întregi de frică imposibil de pus în cuvinte, de teamă care se desfăcea înlăuntrul meu ca un lotus uriaș, nu o puteai analiza, nu-ți puteai da seama de ce e acolo, iar asta o făcea și mai înfricoșătoare. Ore de așteptare pe un scaun din mijlocul camerei, posedat și împachetat în spaimă. Să te caci sau să te piși cerea un efort imens, părea un nonsens, iar să-ți piepteni părul sau să te speli pe dinți – gesturi ridicole și demente.
Ca și cum ai merge printr-o mare de foc. Sau să-ți torni apă într-un pahar… e ca și cum nu ai fi avut nici un drept să-ți torni apă într-un pahar. am decis că sunt nebun, inadaptat, iar asta m-a făcut să mă simt josnic.
Charles Bukowski – Cum iubesc morții (povestire din antologia Dragoste la 17,50$ ) Cartea poate fi cumpărată de aici.
Aici poți să citești 9 lucruri pe care eu nu le știam despre Charles Bukowski.
