Lecturi de weekend: “Nu căta” – Cea mai frumoasă poezie de dragoste

Nu căta mistuitoarei
Patimi stavilă să pui:
Lasă-ți doru-n voia lui,
Tinerețea călătoare-i.

Vremea dragostei s-a duce,
S-or preface toate-n scrum:
Fericirile, de-acum,
Ți-or părea c-au fost naluce.

Anii grei or să se pună
Ca o negură-ntre noi:
Doar uitându-ne-napoi
Ne vom mai vedea-mpreună.

Lasă-ți frumuseta pradă
Caldelor îmbrățișări:
Te-aș topi în sărutări,
Ca pe un flutur de zăpadă…

Ce frumoasă-i noaptea! Vină,
Dă-te roabă inimii;
Viața lângă tine mi-i
Limpede ca o lumina.

Ca-ntr-un vis plutind, ne-om prinde
Prin desișuri amândoi…
Sunt culcușuri dulci și moi
Sub copaci, pe iarbă verde.

Malul somnoroasei gârle
Plin e noaptea de povești.
Focul lumilor cerești
În oglindă ei s-azvârle.

Peste unda-i călătoare,
Ramuri salcia-și îndoaie,
Printre foi cernând o ploaie
De lumini trmuratoare.

Vin’-sub farmecul de stele,
Pe-al meu piept fruntea să-ți reazimi,
Cu-al tău zâmbet luminează-mi
Noaptea gindurilor mele!

Să privim pe fața apei
Tremurisul de văpăi;
Iară eu în ochii tăi
Să văd cerul cît de-aproape-i;

Și sub buza mea fierbinte
Geana dulce să ți-o tremuri,
Să mai fiu, ca-n alte vremuri,
Iar copii fără de minte!…

– poezie de Alexandru Vlahuță –

1 Comentariu

  1. 1
    Delia says:

    Plang de fiecare data cand citesc aceasta poezie. E atat de trista.

Lasă un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.