Când citeam Mircea Eliade îmi doream să fiu adolescentul miop. Mă apuca dimineaţa citindu-i cărţile. Mi se împăienjeneau ochii, mă duceam să-mi dau cu apă rece pe faţă, deschideam fereastra până mă lua cu frig şi citeam mai departe.
Un vecin avea o sculă de casetofon de la Tehnoton şi nişte boxe mari. Ascultam Joe Satriani. Visam că aduci când îmi voi permite şi eu nişte boxe mari am să ascult chitara lui Satriani două zile, neîntrerupt. Nu dat la maxim. Dar aflasem că sonorul din difuzoare mai mari, chiar la volum mic este altfel…
Profesoara mea de istorie mă făcea să-mi doresc să ştiu mai multe despre trecutul ţării mele, a continentului, a lumii… Mă duceam la bibliotecă şi căutam cărţii pe teme istorice.
Sper să nu sufăr de boala celor care simt că-i leagă de viaţă mai mult trecutul decât realităţile prezentului, dar mă uit la idolii tinerilor din zilele noastre. De citit… se citeşte puţin. Google este idolul generaţiei tinere, acum. Cu ajutorul Google îşi fac temele, caută filmuleţe cu eleva porno ori ultimul hit din cluburile de fiţe.
Versurile cântecelor de acum sunt simple:
”Mi-e dor, mi-e dor, mi-e tare dor,
De sărutul tău şi mor,
Mi-e tare dor, de amândoi,
Să dăm timpul înapoi.”
Ce idoli ne însufleţesc viaţa? Cine mai reuşeşte să umple stadioanele şi cu ce? Ce mai scrie în fişele de lectură ale adolescenţilor de azi? Nu ştiu ce-mi veni…
Pe 17 octombrie sunt la Cluj Napoca. Să-l ascult pe Sting.
