Hai să înţelegem DE CE sunt bătrânii „acri”

Nu cred că o să-mi iasă un tratat despre lipsa chefului de viaţă pe care îl afişează foarte mulţi dintre bătrânii zilelor noastre. Nu mi-am propus nici să vin cu argumente profunde care să explice ce îi face pe cei de vârsta a treia să devină, cum zicem noi, ăia mai tineri, ACRI.

Arunc doar câteva motive pentru care părinţii noştri nu sunt întotdeuana plini de chef şi cele mai bune exemple de bunăvoinţă:

• Singurătatea. Să trăieşti de unul singur sau doar alături de soţul/soţia ta nu e cine ştie ce fericire. Gândeşte-te că majoritatea prietenilor tăi sunt imobilizaţi în casele lor, prin spitale sau… cimitir.
• Totul se schimbă. Parcă începi să nu mai ai nimic al tău. Casa în care te-ai născut poate că nu mai  este. Cineva a tăiat pomul pe care l-ai pus cu mama ta. Băncuţa din parc, unde i-ai spus soţiei tale, prima dată, că o iubeşti a dispărut. Parcă cineva vrea să-ţi fure toate amintirile, pentru ca într-o zi până şi tu să poţi dispărea ca şi cum n-ai fost.
• Tinerii. Majoritatea tinerilor afişează faţă de tine o atitudine de superioritate, de parcă vioiciunea trupului şi minţii lor ar trebui să poată ţină loc zecilor tăi de ani în care ai văzut şi făcut mai multe decât ştiu ei că poate face un om.
• Lipsa de perspectivă. Când eşti tânăr ai visuri, planuri, idealuri. Ai de ce să trăieşti. Când eşti bătrân… ai făcut ce ai făcut. Multe nu mai sunt…
• Durere. Nu mai vorbim de durerea din suflet adusă de regrete și neîmpliniri, Doamne ferește vreun copil care ți s-a stins înaintea ta. E vorba de durerea fizică. Boli digestive, reumatice… destule cât să-ți facă viața un calvar.
• Irascibilitatea omului bătrân nu este generată numai de toate câte am zis până acum. Să luăm în calcul și medicamentele care au ca efecte adverse, printre altele, stări de confuzie, nervozitate, anxietate… Credeți că e ușor?!

Probabil că mai sunt zeci, poate sute, de motive pentru care bătrânilor le este greu să fie relaxați și mereu zâmbitori. Cu toate acestea, celor mai mulți dintre noi le lipsește răbdarea și înțelepciunea pentru a pricepe că tinerețea este la fel de trecătoare ca ceasul răsăritului, iar bătrânețea nu este o rușine, nici măcar o boală, ci chiar o parte a vieții care dă valoare existenței umane.