Am găsit aici un site care arată cum poți să ajungi la Cheile Râmețului, așa că nu mai mă apuc eu să explic pe unde să o iei ca să ajungi. Am să spun că a fost o călătorie plăcută, pereții din calcar pe care trebuia să mergi, de-a lungul albiei râului Râmeț constituind o adevărată provocare. Pe multe porțiuni trebuia să te ții de o șufă.
M-am uitat şi după urşi, dar n-am văzut niciunul. În schimb, peisajul este superb. Am făcut o grămadă de poze, pun vreo câteva şi aici, dar am impresia că aparatul foto nu a reţinut decât vreo 50% din splendoarea naturală a culorilor. Da, eu sunt de vină, mi-a fost lene să meşteresc la setările manuale, drept pentru care am făcut pozele pe automat.
Pentru amatorii de turism monahal, Mânăstirea Râmeţ este o destinaţie ce merită vizitată. Lăcaşul de cult are o curte foarte frumoasă, atent îngrijită, care mi-a zâmbit cu flori de magnolii. Gata, pozeeeeee.
