Citesc pe CNBC: În 1938, cercetătorii de la Harvard s-au angajat într-un studiu de zeci de ani pentru a afla: Ce ne face fericiți în viață?
Cercetătorii au adunat înregistrări de sănătate de la 724 de participanți din întreaga lume și au pus întrebări detaliate despre viața lor la intervale de doi ani.
Spre deosebire de ceea ce ați putea crede, nu este vorba despre realizare în carieră, bani, exerciții fizice sau o dietă sănătoasă . Cea mai consistentă constatare pe care am învățat-o în 85 de ani de studiu este: relațiile pozitive ne mențin mai fericiți, mai sănătoși și ne ajută să trăim mai mult. Dacă vreți să citiți mai mult despre asta, aveți link-ul aici.
Rămânem la capitolul FERICIRE. Cică finlandezii, care ar fi cel mai fericit popor din lume, au un proverb care spune ceva de genul: „ Nu te compara și nu te lăuda cu fericirea ta.”
Schimbând puțin perspectiva, putem spune că fericirea ar putea să stea și în comparația pe care o facem cu cei din jurul nostru. Doar că vom face comparația care ne ajută, nu cea care ne face și mai nefericiți.
Ne uităm peste granițe și facem o comparație: La noi e pace, ne-a ferit Dumnezeu de război. E un motiv de fericire? Este. Vedem oameni bolnavi și atunci realizăm cât de important e că suntem sănătoși. Și iar realizăm că suntem fericiți…
Așadar, de ce sunt eu fericit, azi?
- pentru că e pace
- pentru că sunt sănătos
- pentru că iubesc și sunt iubit
- pentru că am un job interesant, de care mă ocup cu plăcere
- pentru că pot să merg
- pentru că pot să zâmbesc
- pentru că pot să vorbesc
