Fericirea nu e ca diabetul. Din fericire. Nu e ca și cum odată ce te-a atins nu mai scapi de ea. Fericirea este ca o friptură delicioasă de vită. O mănânci azi, dar mâine tot ți-e foame. Poți să îți aduci aminte că ai mâncat, ieri, cea mai bună friptură de vită din viața ta, dar ție îți e foame azi. Și faptul că ieri te-ai delectat cu ceva absolut delicios nu pare să te ajute prea mult acum. Așa e și fericirea.
Mulți oameni simt o stare de frustrare și trag concluzia că ei nu pot fi fericiți. Pentru că au o idee greșită despre fericire. Ei cred că odată descoperită, fericirea nu ar mai trebui să-i părăsească. Însă fericirea este ca un ecler cu ciocolată. E acum. Îți umple gura de arome și sufletul de încântare, dar mâine păstrezi doar o amintire palidă a unei stări pe care ai avut-o.
Fericirea e cu porția, la bucată. Azi e o friptură, mâine un zâmbet, un ecler cu ciocolată, o plimbare în parc, un examen promovat, DA în fața ofițerului de stare civilă, ploaie pentru lucernă, răsărit la mare, apus în Carpați, mănuși călduroase, îmbrățișarea sufletului…
Așa trebuie sau pur și simplu așa suntem construiți. Nu există fericire fără sfârșit. S-a dovedit, milionarii lumii nu sunt cu mult mai fericiți decât tine. Pentru că sufletul omului nu poate număra fericirea decât cu clipa. Așa că nu mai gândi că tu nu poți fi fericit. Bucură-te de acum și speră că te vei întâlni și mâine cu clipa de fericire!
