Românii sunt printre cei mai nefericiţi europeni. Asta o arată sondajele de opinie dar şi feţele oamenilor pe care-i întâlnim pe stradă, în trafic, prin magazine.
Tot românii sunt şi printre fruntaşii nemulţumiţilor de propriul steag, de identitatea naţională, de valorile spirituale ale ţării. Pentru asta nu s-a făcut, încă, un sondaj de opinie, dar se vede, cu ochiul liber, lehamitea românului faţă de simbolurile naţionale.
Aproape că a devenit un risc atitudinea de a-ţi asuma faptul că-ţi iubeşti ţara, că respecţi valorile morale ale poporului tău câtă vreme mai toată lumea înjură România.
Înjuri România dacă n-ai loc de muncă, înjuri România când dai în gropi cu maşina, beşteleşti ţara în care trăieşti pentru că trebuie să cheltui 1000 de euro într-un spital de stat atunci când vrei să aduci pe lume un copil.
Înjurăm România cu toţii, în timp ce odată la patru ani, alternativ, îi votăm pe cei care ne distrug ţara pentru a-şi construi viitorul propriei lor caste.
Înjurăm România de fiecare dată când vecinul face repetiţii cu bormaşina în pereţi, duminica la ora 8, ca să se apuce de muncă luni la ora 11 noaptea.
Prea strânşi de ură, uităm că România suntem noi, şi atunci, da, avem dreptul să înjurăm România…
