De ce preferăm minciuna!

Sunt multe momente în care adevărul se dovedeşte mai lipsit de valoare în faţa minciunii. Adevărul nu este prea iubit pentru că ne arată aşa cum suntem… Adevărul te obligă. Dacă te descoperi în greşeală, şi recunoşti acest lucru, se aşteaptă de la tine, în continuare, să îndrepţi ce este strâmb. Adevărul te pune la treabă…

Minciuna te face să te simţi bine, te face fericit. Îţi spune un coleg că arăţi bine şi tu eşti fericită toată ziua. Nici nu-ţi dai seama că el încerca să te roage să-i faci turele de week-end, câtă vreme el este plecat la munte cu prietena lui… Şi chiar dacă îţi trece prin cap că ai putea fi ţinta unui compliment din interes nici nu vrei să rămâi prea mult cu această idee. Ai nevoie să te simţi frumoasă, apreciată…şi atunci iubeşti chiar şi minciuna. Fără să-ţi dai seama. Sau poate că…nici nu te interesează. Important este să te simţi bine.

În vreme de război, soţiile şi mamele celor căzuţi pe câmpul de luptă refuzau să-şi imagineze că bărbaţii sau copiii le-au murit pe front. Era mai uşor pentru ele să-şi închipuie că aceştia au căzut prizonieri şi că într-o zi se vor întoarce acasă.

Cui foloseşte un adevăr care doare? Şi uite aşa… încet, încet, minciuna a început să fie mai frumoasă. Mai apreciată pentru că ea ne oferă mai mult decât poate constata adevărul că am primit în realitate. O minciună îţi poate da speranţe că ar putea fi un lucru adevărat pe când adevărul te pune pe gânduri că ar putea fi o minciună…

Adevărul nu e pentru toată lumea. Adevărul este iubit doar de caracterele puternice. Vedeţi?! De aceea ne place minciuna…

Comentează tu primul!

Lasă un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.


*