În mod cert, oamenii care reuşesc să se evalueze obiectiv sunt extrem de puţini. Cei mai mulţi dintre noi ne credem mai isteţi, sunt câţiva nefericiţi care au impresia că nu sunt buni de nimic…
Mai sunt şi unii care se cred vârful generaţiei lor, numai că viaţa le-a fost potrivnică şi nu i-a lăsat să se cocoaţe în vârful piramidei. Aha, aşa cred ei.
Un bugetar se plânge că nu este dintre cei cu salarii de 7000 de lei, și că deși are o facultate a trebuit să se angajeze pentru un salariu net de 1400 de lei. Și că e volum mare de activitate, și că ar trebui să-l înțelegem cât îi este de greu. Mmmmm… era să lăcrimez. Dar, nu. Întrebare: Dacă tu ai valoare, de ce stai pe salariu de 1400 de lei și nu-ți deschizi tu biznisul tău, ca să vezi și tu cu ce mai rămâi la sfârșitul lunii, după ce ai plătit salarii, impozite și taxe la stat?! Pentru că da, la privat trebuie să ai și productivitate, veniturile nu vin din pix, ca la stat.
Mulți cădem pe panta aprecierii exagerate în ceea ce privește propriile capacități. Exercițiu de făcut: Când ești nemulțumit de locul de muncă, întreabă-te de ce nu pleci de acolo, de ce nu faci altceva. Pentru că, de fapt, nu ești în stare?! Și dacă ești în stare, de ce nu faci?! Aia e.
Hai, că mi-am stricat singur cheful. Mă duc la oglindă, să mă cert cu cineva…
