Înnebunesc când mă întâlnesc cu câte un specimen din acela de-mi mănâncă timp la greu. Când am eu treabă mai multă şi se găseşte careva să-mi explice, cu mii de amănunte, ceva care nu mă interesează. Dacă mai pune şi mâna pe mine ca şi cum mi-ar fi ghicit intenţia că vreau să o iau la sănătoasa… e orgasm total. Pe invers.
Cu siguranţă trebuie să învăţ să i-o tai omului şi să scap din ghearele cronofagului. „Băăăăăă!!! Tu n-ai treabă?! Du-te, mă, şi fă ceva nobil pentru societate, sau ascunde-te ca să-ţi ducem lipsa!”
Cu pierdutul timpului e altceva. De fapt, eu nu pierd timp decât dacă mi-l fură cineva. În rest, eu „pierd” timpul aşa cum vreau eu.
Cum pierd eu timpul:
Citesc. Cărţi, bloguri, reviste
Mă uit la TV. Numai la filme. Rar la ştiri.
Citesc ştirile de pe fluxuri
Mă uit la stele
Cum NU pierd eu timpul:
Vizitez rude
Iau 23478 de pauze de ţigară
Vorbesc câte 3435 de ore la telefon despre norocul puilor de struţ
Mă uit pe vizor să văd cine urcă pe scări
