Toate femeile care nu au copii traiesc cam degeaba. Cum poti sa te simti cind vii acasa si nu vezi un suflet care te asteapta cu o dragoste care numai la un copil vezi. In general femeile care nu au copii sunt foarte rele si avare iar in privinta familiei copilul e singurul care leaga mai puternic relatia pt ca hai sa fim sinceri crescutul copiilor presupune o implicare si din partea tatalui care nu mai are suficient timp pt a merge si in alte parti. Iar cuplurile care nu au copii sunt cele care divorteaza tocmai din plictiseala care apare intre ei. (comentariu în ziarul Adevarul)
Am citit, mai demult, comentariul acesta, lăsat de o femeie, în ziarul Adevărul.ro. Am rămas puțin descumpănit de modul în care gândește această femeie. Apoi mi-am dat seama că sunt foarte mulți oameni care gândesc în acest mod.
Și m-am gândit: E bine sau nu să ai un copil? Doi…
Un copil îți înfrumusețează viața
Începem mai întâi cu glasul naturii. E firesc ca oamenii, cupluri căsătorite sau nu, să aibă copii. Este în codul genetic să asigurăm perpetuarea speciei prin procreare. Un copil aduce lumină în casă, bucurie, zâmbete și râs. Îți dă o motivație, rațiunea de a fi, știi pentru ce trăiești.
Te bucuri pentru toate realizările copilului tău, te bucuri când, la rândul lui, face copii. Când ești bătrân, are cine să-ți aline zilele cenușii, întreabă cineva de tine, măcar la telefon, îți deschide cineva ușa. Ai sentimentul că nu ai trăit degeaba, că ai ajutat omenirea în călătoria peste veacuri.
Viața fără copii e o viață fără griji
Dacă nu ai copii, scapi de o grămadă de griji și de dureri. Nu vei trăi niciodată drama părintelui care nu mai știe ce să facă pentru sănătatea/viața copilului său. Știu, nu poți să trăiești cu frica paralizantă că ceva rău se va întâmpla. Dacă se întâmplă se întâmplă… Așa e, dar dacă nu ai copii nu se va întâmpla.
Vei avea mai mult timp pentru tine, pentru partenerul tău, pentru lucrurile care îți plac. Vei dormi cât și când vrei, vei pleca oricând ai chef într-o excursie, vei folosi resursele materiale și de timp așa cum vrei.
Care este alegerea 100% corectă?
Nu există așa ceva. Nimeni nu poate fi sigur că varianta sa e cea mai bună. Că a ales bine. Azi te bucuri că băiatul tău a câștigat olimpiada la fizică, mâine ești anunțat că a pierit într-un accident stupid de circulație. Dacă ai putea da timpul înapoi poate că nu ai vrea să cunoști această durere chinuitoare și ai alege să nu ai copii.
Te-ai bucurat de libertatea de a face ce vrei când vrei, iar când ești mai bătrân și mai vulnerabil nu întreabă nimeni de tine. Asta-i viața: ai avut 30-40 de ani de libertate, acum urmează câțiva de singurătate. Nu poți să le ai pe toate, să fii numai în câștig. Uneori lucrurile astea sunt asumate. Alteori se întâmplă, pur și simplu. Poți să fii singur la bătrânețe chiar dacă ai făcut și crescut copii. Acum ei sunt la casa lor, poate sunt plecați din țară. Și în situația ideală în care ai fi vizitat de mai multe ori pe săptămână de către copiii tăi, cel mai mult timp îl vei petrece tot singur. Nu faci copii ca să nu fii singur la bătrânețe… Lucrurile nu merg așa.
Concluzia?
Cred că ideea este: vrei sau nu vrei să ai copii. Dar hotărăște-te repede, că timpul trece și când o sa vrei tu s-ar putea sa nu mai meargă utilajele!
În rest, da, cred că e un act de curaj. Să te expui unui risc trecător, oricât ar fi de mare, nu se compară cu angajamentul pe viață pe care l-ai făcut atunci când apare un copil. Părintele responsabil nu mai are liniște toată viața, iar toate grijile lui vor avea legătură cu copilul, indiferent de vârstă.
Eu îi felicit pe toți cei care au avut curaj să facă (cel puțin) un copil, dar nu mi se pare absolut nimic în neregulă cu cei care nu au dorit să-și asume aceasta responsabilitate. Gândiți-vă cum vreți să fie viața voastră, apoi trăiți! Cu sau fără copii.
