Nu am nimic cu Smiley, chiar îmi place cam 70% din muzica lui, dar ultimul concert la care am fost, în Hard Rock Cafe, nu prea mi-a mers la suflet. Desigur, nu are importanţă naţională ce cred eu sau ce-mi place, dar hai să vă spun despre ce este vorba!
Eu nu înţeleg care este raţiunea după care un artist cântă în concerte altceva decât muzica şi genul care l-au consacrat. Rămânem la exemplul Smiley. Omul are multe piese care au stat săptămâni în topurile radio din România. Fanii lui l-au cunoscut la TV, i-au ascultat muzica la radio… E simpatic, e talentat.
Vine momentul în care plăteşti bilet la un concert de al lui spunându-ţi: „Îmi place muzica lui, o ascult mereu la radio, pe repeat în maşină, hai să mă duc şi la concert!” Ajungi la concert şi descoperi că ce cântă interpretul aduce foarte puţin cu ce auzi la radio. Ştiu, live-ul face să se audă altfel vocea artistului, nu mai există masterizare audio, totul e… acolo. Dar nu la asta mă refer. De exemplu, la concert, Smiley a fost aproape un star rock, cu acorduri „supărate” de chitară electronică… aşa cum nu are nici o legătură cu muzica pe care o ascult la radio şi care m-a făcut să cumpăr bilet la concert.
De ce să cânţi la concert altfel de cum cânţi la radio?
O prietenă îmi spunea că multe din melodiile lui Smiley ar fi prea lente şi că pentru concert se simte nevoia unui plus de ritm, că altfel adoarme lumea acolo. Mmmm… nu prea sunt de acord cu ideea.
Sting, Robbie Williams, Leonard Cohen, Julio Iglesias au piese lente care nu au adormit deloc fanii la concerte. Şi nu se apuca Cohen, Dumnezeu să-l odihnească, să bage nişte acorduri de chitară electronică peste „Dance me to the end of love” doar ca să anime asistenţa.
Ideea este simplă: La concert, cântă-ţi, omule, muzica aşa cum este ea difuzată la radio! Dacă îţi place să cânţi cu chitară electronică, bagă chitară şi în muzica de la radio! Aaaa, nu ţi-o mai difuzează radiourile, atunci… Păi, eu am auzit de tine la radio şi am plătit bilet ca să ascult muzica aia care m-a făcut să-mi placă de tine cât să decid să bag mâna în buzunar ca să te aud cântând. Şi eu descopăr altceva la concert.
La concertul de la Hard Rock Cafe am văzut că Smiley are mulţi fani şi fane. Nu mă refer neapărat la fanele fără sutien pentru că aveau 10 ani… Poate că nu sunt eu tipul clasic de fan, cel care este îndrăgostit de artist mai mult decât de muzica sa. Fanul care a venit să-l vadă pe interpret şi nu neapărat să-l asculte…
Oricum, trebuie să admitem că şi în muzică e ca în bucătărie: Nu spun că nu e bun, zic doar că nu-mi place mie. Asta e cu gusturile mele în materie de concerte: vreau ca artistul să interpreteze muzica aşa cum se aude la radio, pe CD, sau la televizor. Nu se poate? Am înţeles, nu-s toate concertele de mine. Stau acasă şi ascult la radio…
