Cod portocaliu cu mult alb. La plimbare cu camera foto

Îmi place viscolul. Într-un fel. E mai puțină lume pe stradă, mai puține mașini. Oamenii sunt mai prietenoși, mi se pare. Eu un fel de frăție a suferinței. Și ție îți taie vântul respirația? Și mie. Și tu mergi greu prin zăpadă? Și eu. Deja avem lucruri în comun. S-a creat o punte, o legătură…

Seara, m-am culcat cu cod portocaliu de viscol și dimineața m-am trezit cu chef de făcut poze. Am premeditat cheful. Am pus ceasul să sune la 6, astfel încât la 7 să fiu sigur că sunt pe stradă. Văzusem, seara, niște rațe pe Borcea (un braț al Dunării) și voiam să le fac poze pentru pașaport.

Viscolul nu prea mai era viscol. Fulguia mărunt și des. E frumos să te trezești odată cu orașul. La piață, vânzătorii se pregăteau pentru clienți: deszăpeziseră intrarea și acum (re)așezau marfa în vitrină. Pe la 8 fără ceva, un bătrân dădea zăpada din fața unui magazin. L-am întrebat de ce nu face asta cineva mai tânăr. Mi-a spus că tinerii fac bătături în palmă de la lopată. A scos mâinile din mănuși să-mi arate că el nu era pândit de pericol. Avea mâinile obișnuite cu munca.

Am constatat că atunci când e cod portocaliu de viscol, oamenii își uită mașinile în parcare. Cred că vreau mai des cod portocaliu. Am ajuns și în parc, am văzut și rațele, nu vă mai țin de vorbă. Bucurați-vă de imagini!

Lasă un comentariu în care să-mi spui cum ai petrecut tu codul portocaliu de viscol! 😉

Facebook Comments
About Marius Stroe 353 Articles
Dacă ți-a plăcut articolul, dă un SHARE ca să-l vadă și prietenii tăi! Nu uita să mai treci și mâine pe aici să vezi dacă nu cumva am scris altceva interesant. Cred că și acum mai sunt foarte multe lucruri de văzut și aflat de pe acest blog, așa că te invit să răsfoiești cât mai mult pe aici. Viața e frumoasă!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*