Cimitirele sunt pline de oameni vii

M-am plimbat prin cimitir pentru o documentare. Să nu folosesc cuvinte mari, dar ce am văzut m-a cam scârbit. Eu ştiam că se spune “morţi cu morţii, viii cu viii”. N-am văzut să se mai respecte treaba asta. Am văzut o grămadă de locuri de veci nelocuite. Aranjate, aerisite îşi aşteptau chiriaşii pentru o veşnicie care durează cam cât până la prima cazma în maxilar.

Vrem să controlăm tot, chiar şi neexistenţa noastră de după eliberarea certificatului de deces. Cum să laşi în seama altuia o treabă atât de serioasă, ba chiar de importanţă crucială?! “De viaţă şi de moarte” ar suna ca funia în casa spânzuratului. Săracii mai la margine, bogătanii pe aleile centrale… n-au mai avut răbdare şi şi-au construit propriile morminte.

Până la urmă, faptul că cimitirele sunt pline cu oameni vii poate fi rezultatul unui pragmatism morbid şi de prost gust. Mai trist este că, zilnic, întâlnim oameni morţi pe stradă, în autobuz, la serviciu, la coadă la taxe şi impozite. Despre ăştia chiar că nu pot să scriu nimic…

Comentează tu primul!

Lasă un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Dacă dorești să șterg datele tale, trimite-mi o solicitare la adresa de email de la "Contact"


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.