A cunoscut-o când avea 17 ani şi sânii ei atrăgeau atenţia tuturor băieţilor din liceu. Însă, pe el l-a ales…
Era cel mai bun la fotbal. Poza lui a apărut chiar în ziarele dintr-o săptămână, pe prima pagină. A impresionat-o cu statura lui atletică.
Acum…
Sânii ei s-au lăsat de mult… El, de vreo 2 ani, are nevoie de baston. Acum o săptămână s-a internat în spital. Ea vine şi stă ore în şir lângă el. Adoarme ţinându-l de mână. Anul trecut au sărbătorit nunta de aur.
El nu ştie ce are. Se simte obosit şi îl doare tot corpul. Doarme mult. Şi visează că sunt tineri, că urcă munţi împreună cu ea, că dansează pe malul mării… Se trezeşte şi câteodată o vede lângă el. Parcă îl ţine de mână. Altă dată vede oameni îmbrăcaţi în alb. Nu ştie dacă visează iar. Valsul miresei, seninul din ochii ei a coborât în lanul de lavandă…
Chiar aşa…
Ce rămâne după ce trec toate astea? Ea nu mai atrage privirile ca acum 50 de ani, el nu mai e deloc la fel de puternic. Ce ţine dragostea lor? Să fie vorba de focul din inimă, care nu se stinge odată cu ultima bătaie?! Să fie amintirile unei iubiri care nu ştie să moară?!
De unde vine şi din ce se hrăneşte o dragoste fără sfârşit?