Cât de greu e să găsești medicul potrivit (Azi, în mediul privat)

Azi nu vorbim despre medicii care lucrează în spitalele de stat. Nu vorbim despre salariile mereu prea mici față de munca depusă de doctorii de la „stat”. Azi vorbim despre clinicile medicale private, acolo unde te duci doar dacă ai să dai ceea ce ți se cere direct. Aici nu există șpagă, ci doar prețul afișat, pe care ți-l poți permite sau nu.

Programul e sfânt

Să începem cu programul. Odată mi s-a întâmplat să am programare făcută cu 5 zile înainte. Vine ziua aleasă, mă sui în mașină, parcurg 130 km și ajung la clinica privată. Mă anunț la recepție, după care mă așez în fața cabinetului. Se face ora X, pe la X:20 apare o doamnă și spune că-i pare rău, dar dna doctor nu poate ajunge pentru că are o urgență. Se întâmplă chestii, ce să faci?! Dar clinica privată poate spune: pentru că azi ați venit degeaba la noi, data viitoare vă oferim consultul din partea casei, ori vă facem o reducere de 50%… de 30%, de 15%. Nimic. Mai mult decât scuze nu am primit nimic.

Sfaturi și indicații terapeutice

Cu o cheltuială infimă, cabinetele medicale pot avea câteva foi tipărite cu sfaturi și indicații terapeutice. Te duci la gastroenterolog pentru că ai probleme cu fierea, la sfârșitul consultației primești, pe lângă rețetă, o foaie cu lista alimentelor permise/neindicate. Simplu. La fel, după o intervenție chirurgicală stomatologică, să ți se dea o foaie pe care să scrie ce să faci în următoarele ore, cum e posibil să te umfli sau te învinețești, ce să (nu) bei/mănânci. Nu am primit așa ceva de la nici un cabinet medical privat. Și am fost prin câteva clinici ori cabinete individuale particulare.

Empatie și bun simț

Dacă aveam chef de fețe acre, comentarii monosilabice și ochi dați peste cap, mă duceam la „stat”, deși am găsit o grămadă de medici foarte ok, ba chiar super, și în clinicile publice. Îmi aduc aminte ce față mi-a trântit o doamnă doctor neurolog deranjată că de ce m-am dus cu rezultatul unui RMN cerebral la ea… Pentru că mă pregăteam să plec într-un concediu peste câteva zile și după ce am căzut cu capul de beton, m-am dus direct la RMN și imediat la neurolog.

Ce ar fi vrut doctorița privată și ofuscată? Eu trebuia să mă duc la dna doctor, să-i spun că am dat bine cu țeasta de ciment, să mă întrebe dacă mă doare capul, eu să-i spun că da și ea să-mi recomande un RMN, că doar nu avea raze X în priviri ca să-și dea seama ce este sun craniul meu. Și apoi să vin din nou la ea, ca să-mi interpreteze rezultatul. Am atras atenția, la recepție, că nu e ok ca un medic să te primească așa. Am încredere că nici măcar nu i s-a atras atenția. Mi-am notat numele doamnei, să nu cumva să o mai deranjez vreodată.

Nu e mare lucru. Toți vream același lucru, atunci când ajungem la un doctor. Să fim primiți amabil, să fim tratați (la propriu și la figurat) cu profesionalism, să primim informațiile necesare. E chiar așa greu?! Mai ales că vorbim de clinici private, care primesc exact banii pe care îi cer. Sau în România, merge și așa?!