Bucurii ratate? CD-ul pe care n-am “scris” nimic

CD negru

Acum vreo 18 ani am primit cadou un CD neiscripţionat, negru pe ambele părţi. La vremea aceea era ceva deosebit. Abia apăruseră CD-urile colorate, eram obişnuiţi să vedem CD-urile numai în consacratul argintiu. Am zis atunci că-l voi “scrie” cu ceva deosebit. Acum e la fel. Stă în cutia lui. Tot nescris. N-am găsit nimic suficient de “deosebit” ca să-l maculez.

Cred că viaţa noastră e plină de CD-uri nescrise. Momente pe care le-am pierdut pentru că ne aşteptam la altceva, altcumva… Clipe cărora nu le-am dat valoare prin nimic pentru că am aşteptat ceva “mai bun”. Însă nimic n-a fost suficient de bun pentru a ne umple bucăţile de viaţă. Încă aşteptăm ceva aparte, deosebit, grandios…

Pote că, totuşi, lucrurile bune nu vin en-gros. Poate că bucuria se clădeşte din bucăţi mici, aparent lipsite de valoare. Şi Turnul Eiffel nu este decât o încrengătură din structuri de oţel. Dar luat, laolaltă, el este mai mult decât o operă de artă. Este un Simbol.

1 Comentariu

  1. 1
    Irina says:

    Asa e, din pacate si eu ma regasesc in aceasta situatie. Ar trebui sa traim mai mult clipa.

Lasă un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Dacă dorești să șterg datele tale, trimite-mi o solicitare la adresa de email de la "Contact"


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.