Gânduri

Bucurii ratate? CD-ul pe care n-am “scris” nimic

CD negru

Acum vreo 18 ani am primit cadou un CD neiscripţionat, negru pe ambele părţi. La vremea aceea era ceva deosebit. Abia apăruseră CD-urile colorate, eram obişnuiţi să vedem CD-urile numai în consacratul argintiu. Am zis atunci că-l voi “scrie” cu ceva deosebit. Acum e la fel. Stă în cutia lui. Tot nescris. N-am găsit nimic suficient de “deosebit” ca să-l maculez.

Cred că viaţa noastră e plină de CD-uri nescrise. Momente pe care le-am pierdut pentru că ne aşteptam la altceva, altcumva… Clipe cărora nu le-am dat valoare prin nimic pentru că am aşteptat ceva “mai bun”. Însă nimic n-a fost suficient de bun pentru a ne umple bucăţile de viaţă. Încă aşteptăm ceva aparte, deosebit, grandios…

Pote că, totuşi, lucrurile bune nu vin en-gros. Poate că bucuria se clădeşte din bucăţi mici, aparent lipsite de valoare. Şi Turnul Eiffel nu este decât o încrengătură din structuri de oţel. Dar luat, laolaltă, el este mai mult decât o operă de artă. Este un Simbol.

Facebook Comments

1 Comment

  1. Irina

    Asa e, din pacate si eu ma regasesc in aceasta situatie. Ar trebui sa traim mai mult clipa.

Leave a Reply

Theme by Anders Norén