Despre ce este Paștele, până la urmă, dacă nu este despre mâncare și băutură?! Este o sărbătoare despre speranță, cumva? Eu zic că da.
În a doua zi de Paște am fost la țară. Așa că, în cazul meu, Paștele este și despre căsuța veche, în paragină, care s-a ghemuit în spatele clădirii noi. Doar în amintiri ea este mare, deși tati se apleca să-i treacă pragul. Acum cică au năpădit-o șobolanii, deși îți aduci aminte că aici mamaia făcea gogoși pe soba cu plită, din colț.
A doua zi de Paște este și despre bidonul cu cereale în care tocmai a fătat pisica. Șase pui fără ochi. Gâsca șuieră când ne apropiem de boboci. Mărul pus de tati a dat rod. A fost cald și am aprins un grătar ca să gonim golul din stomac. Nu era de la foame, dar ne-am bucurat că pastrama era fragedă.
waw … da! asa…da! ai si multi boboci! bravo…
si pisoi…. dar de ce nu pui mana sa repari casuta veche….eiiii, vezi cum va strica orasul? doar veniti vedeti, crapati in voi si plecati…o mana de ajutor si ceva materiale pentru reparat daca aduceati, nu era bine!?
Gospodărește altcineva locul, acum. Eu am fost doar musafirul cu crăpelnița. 😀