Așteptare :( Poveste despre inundații, pisicuții din beci și zgarda pentru Papelca

foto: JANEK SKARZYNSKI/AFP/Getty Images

Mi-aduc aminte că era întuneric. Mama ţinea în mână un felinar, afară Papelca scâncea în lanţ, vecinul Vasilică striga la tata.
„Lăsaţi doamnă că luăm noi copilul” am auzit o voce. Omul îmbrăcat în militar mi-a zis şi mie ceva dar n-am înţeles. Mă uitam după tata. Era multă lume… Am strigat-o pe Papelca. Militarul m-a dat din braţele lui la un alt militar, într-o maşină mare, ca aia din film…

Tanti Ana plângea, nea Moraru ieşise cu televizorul afară. Nu ştiu unde se ducea cu el… că ploua. Azi dimineaţă mi-a zis mama că trebuie să stea ploaia, că n-are cum altfel… Niciodată n-a plouat atât. Mai de mult, Buni zicea că ploaia face mălai. De ce nu s-o mai auzi Papelca?! Cred că i-a dat drumul tata şi s-a dus la Talanu în grajd…

M-am trezit de dimineaţă, eram mulţi într-o cameră mare, cu multe pături albastre pe jos. Erau nişte greutăţi din alea pentru sportivi, am vrut să mă joc cu ele dar mama mi-a zis să stau cuminte. Am întrebat-o de ce are lacrimi. Mi-a zis că de la ploaie. Geamurile sunt sus. Se vede cerul. E gri închis, cred că tot plouă. Tata are treabă, aşa mi-a zis tanti Ana. Pe Papelca oare când o aduce?

Oamenii în militar mi-au dat să beau apă minerală d’aia care face bule. M-am jucat cu nişte mingi de piele. Denisa zicea că ştie de la maică-sa că suntem sinistraţi şi că „Guvernu” o să ne facă alte case, noi. Cred că vorbește prostii. Casa noastră e frumoasă, are geamuri mari și beci. Mihăiţă a stat în poartă. I-am dat multe goluri. Mama nu mai m-a certat. M-a chemat să-mi dea pateu şi conservă de la oamenii în militar. Ne-am jucat toată ziua. N-am ieşit afară.

Afară e întuneric. Am întrebat-o pe mama când mergem acasă. Mi-a zis să mă culc. Când i-am zis că Denisa a spus că suntem sinistraţi a început să plângă. N-a mai zis nimic. Am vrut s-o întreb cine e „Guvernu” dar am adormit.

Dimineaţa l-am văzut pe tata. L-am întrebat de Papelca şi el i-a zis mamei:” Ăsta micu’ a mâncat?” E frumos să fii sinistrat. Azi ne-am jucat iar cu mingile. Am ridicat şi greutăţi, mama n-a mai zis nimic. Oamenii în militar ne-au dat iar pateu şi conserve. Eu am luat singur o sticlă d’aia de plastic cu apă minerală care face bule, dar n-am putut s-o beau toată.

Mama mi-a zis că o să mergem la mătuşa de la Bucureşti şi că tata o să-mi ia un câine lup. M-am bucurat dar am plâns un pic când mi-a zis că Papelca a plecat. O să mergem la Bucureşti…
Aştept să ajung din nou acasă. În magazie am pus eu nişte bani… O să iau cu ei o zgardă pentru câinele lup. O să iau una, mai mică, şi pentru Papelca. Poate se întoarce.

Abia aştept să mă joc cu pisicii ăia micii a lu’ Zambilica. Cred că a fătat în beci, ca anul trecut. Am întrebat-o pe mama când văruieşte că luase var nou de la Complex. Iar a început să plângă. Eu cred că nu e de la ploaie. Ştiu că şi ei îi pare rău că nu ne primesc oamenii în militar şi cu Papelca.
Când ne întoarcem, eu ştiu sigur că o s-o găsim.

Comentează tu primul!

Lasă un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.