Ah, femeie…

Daca n-aş fi bărbat, aş vrea sa fiu neapărat nisipul pe care calci. Aş vrea să fiu apa care-ţi mângâie coapsele, soarele care-ţi încălzeşte pieptul.

Nu mi-ar rămâne decât să fiu petale, din floare de cais, care să-ţi cadă pe buze… Nu aş avea încotro şi aş fi vântul care să te înfioare. În fluturi m-aş întrupa ca să mă aşez pe umerii tăi. Zburătorul din mit aş fi ca să te însoţesc în vise, şoapte tainice care să-ţi dezmierde urechea aş fi.

Ţi-aş da târcoale ca îngerul păzitor, să nu mă vezi dar să ştii că sunt… Aş fi gândul bun care să te întâmpine. Fântână cu apă bună de la răscrucea vieţii tale m-aş face! Numai pentru tine aş fi ploaie de vară, Luceafăr m-aş căţăra pe bolta cerului ca să-ti luminez nopţile.
Prunc în pântecele tău m-aş face, femeie! Ca să mă nasc şi să te iubesc…

Fii binecuvântată femeie, mamă, soră, iubită, taină a universului!

Un comentariu la „Ah, femeie…”

  1. Adevarul e ca numai un barbat putea descrie atat de bine eternul mister feminin. Sper sa si crezi ce ai scris si sa nu fie doar o insiruire de figuri de stil.

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Clicky