Am trăit, am iubit și o parte din mine a murit, acum vreo 20 de ani, pe muzica lui Jean Michel Jarre. I-am spus unei colege că plec la Cluj Napoca, la concert Jean Michel Jarre. M-a întrebat „Cine e ăsta?!” Tinereii din marea sală polivalentă din Cluj Napoca probabil că au spus la fel, atunci când părinții le-au zis, mândri, că vine Jean Michel Jarre la Cluj.
Sala plină. Media de vârstă, undeva pe la 40 și ceva de ani. Noroc cu copiii (de 20… și ceva de ani) care-i însoțeau pe fanii vrăjitorului muzicii electronice.
Evident că mi-au plăcut piesele din anii ’80-’90. Am strâmbat ușor din nas la melodii noi, care nu-mi mi-au spus nimic. Chiar am avut impresia că noile piese nu au nici o legătură cu Jean Michel Jarre.
Da, am așteptat vreo 20 de ani concertul ăsta. A fost un moment… Nu sunt sigur că am fost singurul căruia i-au dat lacrimile la un moment dat. Pentru cei care nu știu ce e aia Jean Michel Jarre, să caute pe youtube
