Coincidență sau… așa a fost România dintotdeauna și așa va fi mereu. Tulburător de mare dreptate avea publicistul Mihai Eminescu, în urmă cu 137 de ani, atunci când scria, parcă, de România zilelor noastre.
„Posibilitatea dată unor nulităţi şi unor parveniţi de-a trăi din buget, din întreprinderi, din arenzi, din păsuieli; posibilitatea constituţională dată unor oameni de provenienţă incertă de-a exploata munca poporului fără nici o compensaţie, iată răul, incurabil poate, al organizaţiei noastre”. (Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, „Timpul”, 22 august 1881, în Opere, vol. XII, Ed. cit., Bucureşti,1985, pag. 303)
