Binele e bine. Nu-i aşa? Cineva îl face şi altcineva se bucură. Corect, există posibilitatea să se bucure exact una şi aceeaşi persoană, atunci când îşi face sieşi un bine. Ca atunci când îţi cumperi o ciocolată. Sau o bere, ori un cârnat, ori un joc nou. E un bine pe care îl faci pentru tine.
Azi o să discutăm aici despre câte feluri de BINE există. Acel bine pe care îl facem pentru alţii. Să începem!
1. Binele din educaţie. Ai fost învăţat de mama/tata că e frumos să faci bine, şi nu rău. Că aşa face un om ca lumea, bine.
2. Binele religios. Te vede Dumnezeu dacă faci rău. Şi te vede bine dacă faci… bine. Dumnezeu îi iubeşte pe oamenii care fac bine şi tare vrei să fii iubit de Doamne Doamne.
3. Binele din altruism. Aşa eşti tu. Îţi place să-i ajuţi pe oameni, să sari în sprijinul cuiva care are nevoie de ajutor, să fii generos. Fără nici un alt motiv. Aşa eşti tu, bun la suflet.
4. Binele ca să fie bine. Să fie bine pentru tine. Pentru că ai auzit că binele se întoarce. E ca un C.A.R. ţigănesc. Azi faci tu bine şi peste trei săptămâni îți vine şi ţie rândul la bine. Ceva de genul…
5. Binele din interes. Seamănă cu binele de la punctul 4, dar e altceva. Ăla e un bine cumva superstiţios. Ăsta e un bine calculat. Ajuţi pe cineva pentru că vrei să primeşti ceva clar, definit, mâine de la exact persoana pentru care faci un bine azi. Adică e ceva premeditat. E ca şi cum pui, acum, mălai în apa de pe foc pentru că vrei să mănânci mămăligă peste o jumătate de oră.
6. Binele din vanitate. E bine, îl faci pentru cineva, dar, de fapt, e pentru tine. Ca să-ţi crească stima de sine, să ţi se îmbunătăţească imaginea în societate. Să zici tu, despre tine: „Ce suflet mare am! Sunt un om bun. L-am ajutat pe amărâtul ăla, că nu voia nimeni să se uite la el. Sunt mai bun ca ceilalţi oameni.” Ori să vorbească lumea despre tine: „Ce om… X-ulescu! Cum a sărit el să-l ajute pe sărmanul ăla…!”
7. Binele din lipsa refuzului. Eşti din cei care nu poţi refuza pe cineva, mai ales dacă e un cunoscut, atunci când îţi cere să faci ceva. Te grăbeai să închizi calculatorul şi să pleci acasă. Dar te roagă un coleg întârziat să-l ajuţi şi pe el să termine nu ştiu ce proiect. Visai că ajungi acasă, îţi deschizi o bere şi faci un FIFA pe PlayStation. Nu ţi-e şef, nu ai nici un interes cu el, ştii că el nu are cum să te ajute cu nimic, dar… nu poţi să-l refuzi. Şi mai stai, boscorodind în gând, încă o jumătate de oră la muncă. Pentru că nu poţi să refuzi.
8. Binele din milă. Nu se pune aici că accepţi invitaţia la o cafea de seară, la ea acasă, venită din partea unei colege urâţele. Te duci pentru că ştii că aia e disperată şi astfel se pare că vei avea parte de o aventură. Şi mai bifezi una… Binele din milă e altceva. Vezi un pisoiaş blocat în nişte noroaie şi tu îţi năclăieşti pantofii noi ca să intri să-l scoţi de acolo. Nu, nu eşti altruist. Dar ţi-a fost milă de cum mieuna şi tremura în noroi pisoiaşul ăla.
9. Binele profesional. Azi ai salvat de la moarte trei persoane. Oauuuu, ce om deosebit eşti! Mda, asta ţi-e meseria. Asta fac pompierii, sau medicii… Bine. Nu e altruism, nu e milă, e fişa postului. Aşa îţi câştigi tu banii pentru bere, facturi la gaze, trimis copiii la şcoală. Seamănă cu binele de la punctul 5, dar e ceva mult mai pragmatic. Te duci la muncă şi cam atât. Poate nici măcar nu ai chef de făcut bine azi, poate nici nu-ţi vine să intri să scoţi o butelie din foc. Dar trebuie, pentru că ăsta e serviciul tău.
La punctul ăsta trebuie să spun că, totuşi, mulţi oameni aleg aceste meserii pentru că sunt altruişti şi atunci facerea de bine se transformă într-o profesie. Este ideal când se întâmplă aşa, atunci e mai mult vocaţie decât meserie. Felicitări!
Dacă mai ştii alte motive pentru care poţi să faci un bine, lasă un comentariu cu părerea ta!
