Sunt cărți întregi despre teoria comunicării. Ce să vorbești, când să vorbești, când să taci… Nu pretind să fac un rezumat a milioane de volume în trei fraze, dar cred că, în principal, discuțiile de succes se rezumă cam la asta:
1. Nu vorbi prea mult despre tine. Oricum, dacă nu ești la un interviu pentru angajare, nu câștigi prea mult din asta. Ascultă, mai degrabă, ce au de spus ceilalți și vei avea mai mult de câștigat. Nu vei părea un egocentrist lăudăros sau plângăcios, în plus, ai posibilitatea să afli lucruri noi.
2. Nu te plânge de problemele/necazurile tale. Nimănui nu-i pasă cu adevărat. (În afară de părinți, și, poate, de partener). Ești plictisitor când te plângi, plus că te arăți și ca un om slab. Oamenilor le plac oamenii pozitivi și se îndepărtează, instinctiv, de cei care au prea multe probleme. În concluzie, nu ai nimic de câștigat, ba din contră.
3. Da, oamenii nu au răbdare să-ți asculte ție necazurile, dar nu-ți iartă nici dacă o duci prea bine. Așa că, mai bine arată-te interesat de interlocutor (din rațiuni expuse la punctul 1), decât să te apuci să povestești cât succes ai tu pe toate planurile.
Nu e chiar atât de greu să lași o impresie bună într-o discuție, câtă vreme realizezi că nu ești într-un monolog, că oamenii din fața ta nu au nici o obligație să te asculte și nici nu trebuie să se bucure pentru realizările tale, cum nu trebuie să lăcrimeze pentru cât de ghinionist ești tu.
Fiecare om este centrul propriului lui univers, nu poți fi tu zeitatea la care să se închine.
Foarte succinte și bune sfaturi. Oamenii „nevorbiți” care încep să turuie tot ce le trece prin cap despre ce au făcut și ce au de gând să facă pot stârni compasiune, dar nu pot capta atenția interlocutorului.