… pentru că simțim că avem o nouă șansă. Pentru că avem impresia că o luăm, din nou, izbăvitor, de la zero. Nu mai cărăm greutatea promisiunilor pe care ni le-am făcut sinelui nostru, îngropăm neîmplinirile trecute sub speranța noului an.
Ne facem planuri noi și asta ne înflăcărează imaginația cu ambiții proaspete, anticipăm ceva din bucuria reușitelor pe care le așteptăm de la viitorul nostru. Apoi, pe final de an, din nou, vom ascunde toate neîmplinirile sub umbra altor promisiuni.
Sau învățăm din greșeli, hotărâm să stoarcem mai multe victorii din priceperea noastră și punctăm reușitele pe care le-am ratat în trecut. Putem asta. Doar mai trebuie să și vrem. De ce n-am vrea?!
Nu am planuri pentru 2018. Vreau doar să fac mai mult din ceea ce pot face. Și să citesc mai mult. Cărți.
