L-am găsit pe Dumnezeu într-o biserică goală

L-am găsit pe Dumnezeu într-o biserică goală. Se ascunsese într-o femeie care stătea chircită deasupra unei cărți de rugăciuni, direct pe podeaua din granit rece. Tanti Lucia are 70 și ceva de ani și Dumnezeu a ales-o să fie ctitor încăpățânat al unei biserici pitite printre dealurile dintre munții Bucegi și Piatra Craiului.

Câteva case au mai rămas în cătunul rătăcit între satele Peștera și Măgura, în județul Brașov. Tanti Lucia crede că Dumnezeu a pus-o să facă această biserică, cu hramul Sfintei Treimi, ridicată cu ajutorul unuia dintre fiii săi și a credincioșilor cu inimă mare. Nu știe care e rostul. Spunea ceva și de soțul său, demult plecat la cele veșnice, și un vis avut. N-am vrut s-o tulbur cu întrebări iscoditoare.

Am călcat aici prima dată în 2011. Apoi în 2012… când sfinții erau urcați pe pereți de un pictor cu har. Tanti Lucia era mai tânără și avea mai multe speranțe. Acum, că biserica era gata, femeia părea descumpănită. Nu avea mulțumirea să știe că lasă biserica pe mâini bune. Trecuseră niște măicuțe pe aici… Nu le-a văzut prea sprintene să ajute la muncă.

M-a impresionat atunci când am lăsat o sumă de bani pentru folosința lăcașului, cum tanti Lucia s-a încăpățânat să găsească chitanțierul și n-a avut liniște până nu l-a  găsit și n-a scris ea, cu litere tremurate, dovada că banii nu se vor pierde într-un buzunar lacom. Am insistat că nu e nevoie, iar ea mi-a spus că așa trebuie.

Cred că Dumnezeu n-a pus-o pe tanti Lucia să așeze degeaba o biserică aici. Probabil că atunci când o va chema la El, o să-i spună și care a fost planul. Atunci va ști că n-a ostenit degeaba.

……………..

Nu sunt un tip religios. M-aș defini un sceptic cu credință în Dumnezeu, dar ce am simțit în acea biserică goală, nu am mai simțit în nici o biserică, cu tot respectul pe care îl port unor preoți.

Apropo de preoți și credință… Cred că oamenii care nu cred în nimic, mor și… nimic. Nici un iad nu-i așteaptă. Ci doar o moarte veșnică, un nimic perpetuu, ca un somn fără vise și fără sfârșit. E posibil ca oamenii cu suflet bun, care cred în Dumnezeu ca izvor neoprit de bunătate să primească o viață veșnică, un fel de zi senină fără final și fără griji, un vis frumos care nu se mai termină.

Cât despre acei preoți din cauza cărora oamenii nu pot crede în Dumnezeu… ei bine, pentru aceștia este iadul. Unii draci ar mai putea să se căiască, să-și dea demisia de la cazan și să fie primiți să pună pavele prin rai. Dar pentru acei preoți care-i fac pe oamenii buni să piardă raiul… nu cred că e scăpare.

Imagini de la Sfânta Treime – Peștera 2011-2012

Imagini de la Sfânta Treime – Peștera 2017

Dacă îți place ce ai citit, atunci distribuie, te rog, prietenilor tăi de pe Facebook această postare! Butonul de SHARE e sus, sub titlul articolului.
Mulțumesc! 🙂